Duminică, 7. Când îngerii revin.

madalinaroman post on August 31st, 2017
Posted in CÂND SCRIU...

Minunea mea,

Îmi amintesc că în copilărie, după ce am aflat că, de fapt, bebelușii nu sunt aduși de barză și că, la spital, sunt ținuți la comun, într-o cameră, eram terorizată de un gând: acela că nu îmi voi recunoaște copilul, la maternitate, și că voi lua acasă (sau mi se va da) alt copil.

Aveam șase ani.

De atunci, gândurile și fricile mele s-au întortocheat și complicat odată cu mine însămi, însă cert este că atunci când te-am văzut pentru prima dată, atât de minunat de mică și perfect de gălăgioasă, am știut că te voi recunoaște dintr-o mie.

Aproape că simt că nu eu te-am adus pe lume, ci tu, pe mine. M-ai renăscut.

Bine ai venit!

Te iubesc!

Nu știu când am început să te iubesc. Atunci când te-am cerut Divinității sau când am văzut, cu teamă și speranță, cele două liniuțe pe testul de sarcină? Atunci când te-am privit îndelung, prima dată, la ecografie și doctorul m-a asigurat că „acum e totul bine”? Atunci când ți-am simțit primele mișcări sau poate atunci când te-am născut? Nu știu…  Poate că am început să te iubesc când am conștientizat, pentru prima dată, că ești a mea. Că ești reală și chiar ai venit, că tu nu mai pleci, că te pot pune la piept sau poate…poate că te-am iubit încă de atunci, de când aveam 6 ani și îmi era teamă că mi te vor schimba la maternitate.

Pe zi ce trece te iubesc mai mult. Pentru că uneori încă te privesc ca și cum te văd pentru prima dată, ca pe un dar al lui Dumnezeu. Și ești un dar. Atât de dorit, dar neașteptat de…perfect.

Te iubesc atât de mult încât simt că viața mea a început odată cu primul tău scâncet. Și va continua pentru tine. Te iubesc atât de mult încât sper să nu-ți devin niciodată o dezamăgire, iar eu, cea care ieri obișnuia să taie în carne vie cu lama cuvintelor, sper doar că îți voi fi mereu cel mai înverșunat avocat și scut.

Imi pare rău!

Uneori te privesc în ochi și văd acolo o înțelepciune cu mult mai mare decât a mea. Îmi pare rău, minune, pentru toate fricile trăite cât timp te-am avut în mine. M-am rugat atât de mult ca ele să rămână numai ale mele, să nu-ți transmit nimic din tumultul lor. Îmi pare rău pentru neîncrederi și pentru tăceri, pentru fricile care creșteau în mine. M-am temut să nu te pierd. M-ar fi pietrificat.

Uneori, îmi pare rău pentru rătăcirile în care te-am căutat, pentru momentele în care m-am suparat din lucruri – azi – atât de mărunte. Îmi pare rău pentru nerăbdări. Acum știu că ai venit atunci când înțelepciunea spiritului tău a știut că e momentul bun.

Iartă-mă!

Aș vrea să am o forță atât de mare încât să te pot proteja de orice. Neliniștea ta mă face să mă simt inutilă, plânsetul tău este ca ploaia loviturilor de pumnal. Iartă-mă pentru momentele în care nu-ți pot lua durerea, pentru tot ce nu știu, pentru tot ce nu sunt și pentru tot ce nu pot. Încă sau niciodată…

Iartă-mi nepriceperea și panicile, lentoarea secundelor în care ajung să te iau în brațe când plângi, temerile permanente de a nu ți se întâmpla ceva rău, dependența…dependența de tine. Cea mai fericită dependență pe care o poate avea un om. Promit ca în timp să lupt cu ea, pentru a nu-ți tăia nicio clipă aripile.

Ai venit pe lume perfectă și gândul că doar o mică neatenție a mea ți-ar putea face rău, mă îngheață.

Iți mulțumesc!

Nici măcar n-am îndrăznit să i te cer lui Dumnezeu atât de frumoasă și liniștită, precum ești. Îți mulțumesc că mi-ai dat puterea să mă ridic, să respir ușurată, să fiu. Metamorfoza a început odată cu tine: din om de rând, în MAMĂ.

Îți mulțumesc că m-ai învățat răbdarea – o lecție atât de grea în trecut. Îți mulțumesc că m-ai redat pofta de scris, de cuvânt și sentimentul minunat al unui scop. Îți mulțumeșc că mi-ai arătat ce înseamnă SĂ FIU – ÎN ACUM. Toate cărțile de spiritualitate și dezvoltare personală, cursurile și meditațiile n-au reușit să-mi oprească moara minții, așa cum o faci tu, atunci când te privesc și respir doar fericirea imaginii tale. Atât.

Ai venit și m-ai făcut să fiu ce sunt, prin ceea ce ești. Te iubesc! Îți mulțumesc!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *