Din sălbăticie: Coțofenele.

madalinaroman post on June 9th, 2014
Posted in CÂND SCRIU...

bivolul-si-cotofanaCând coțofenele se urcă pe bivoli…

…încep să privească lumea din vârful cornului pe care stau, cu grandomanie supremă, uitând că pentru privilegiul respectiv trebuie să scarmene toată blana.

…devin tot mai agasante, cu țipăt de modistă supusă efortului, pentru a atrage atenția asupra muncii prestate. Nu mai contează că aceasta se reduce la ingurgitarea păduchilor.

…se spune despre ele că aduc nenoroc. Acum, nu ar fi corect să le etichetăm ca pieze rele; e suficient că bietele de ele îți strică ziua doar prin simpla apariție. Poate e de la alimentația dezechilibrată… 

…totuşi, înțelept ar fi să-ți fereşti bunurile. Cu ciocul pupător, va şopti mereu în urechea bivolului potrivit, cum că îți vrea jucăriile. Şi le va avea! 

Dacă nu eşti într-o zodie precum cea a hienei ori a şobolanului sau nu ai ascendent în piranha sau târâtoare…eşti în siguranță: o coțofana nu îți va invidia niciodată bunurile strălucitoare (din motive de inconsistență) şi nici nu te va chema în cârd, pentru alianță.

A! Nu le distingi după aspect. Sunt toate la fel: masculi, femele – un neam întreg de imitații, fără semne particulare. Asta le ajută mult la pasatul responsabilităților. Şi a vinei (căci coțofenele îşi iau zborul când se împute  treaba). Le recunoşti, însă, uşor: după țignal. Sunt printre cele mai gălăgioase zburătoare şi fac zgomot doar în prezența gazdelor.

In general, le găseşti aciuate pe lângă animalele cu greutate. Vorba poporului…”Dă Dumnezeu un bou şi-o coțofană”… 

Interesant ar fi să detaliem și ce cred bivolii despre ele, dar despre asta…într-un capitol viitor.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *