Author Archive

Dacă aș fi bărbat, aș iubi o femeie cu copil

madalinaroman post on October 13th, 2017
Posted in CÂND SCRIU...

….Sigur, nu aș face din asta condiția primordială pentru un început de relație, dar dacă aș fi bărbat și soarta ar face să devin fascinat de mintea și frumusețea unei femei, care la momentul respectiv și-ar crește singură copilul, nu m-aș da înapoi de la a construi, alături de ea, o viață.

Se întâmplă, rareori, să rămân singură acasă, când Cristi e plecat în delegație câte o săptămână. Îmi plac perioadele astea – paradoxal – pentru că sunt provocări care scot din mine fațete neștiute. Îmi place oboseala crâncenă, îmi place modul în care sunt forțată să mă organizez, între perioadele de somn și veghe ale Ioanei, îmi place nebunia în valuri ale lucrurilor care trebuie făcute, unul după altul: să spăl, să gătesc, să întind rufele, să calc, să mulg, să hranesc copilul, să petrec timp cu el, să-l adorm, să-l schimb, să-i vorbesc, să-i cânt, să mai și citesc, să lucrez, să mănânc, multe dintre acestea, repetându-se de câteva ori pe zi. Ceea ce nu îmi place este, însă, singurătatea, noaptea. Nu am avut niciodată o problemă cu asta, până la venirea Ioanei. De când sunt mamă, experimentez, însă, un soi de teamă permanentă în timpul nopților, când Cristi nu e acasă: orice zgomot mă face să tresar. Orice lătrat al câinelui îmi pare o alarmă. În condițiile astea…nu pot să nu strig de admirație la gândul că, o mamă singură, experimentează astfel de stări în fiecare zi, nu doar o săptămână pe lună sau mai rar. Read the rest of this entry >>

Duminică, 7. Când îngerii revin.

madalinaroman post on August 31st, 2017
Posted in CÂND SCRIU...

Minunea mea,

Îmi amintesc că în copilărie, după ce am aflat că, de fapt, bebelușii nu sunt aduși de barză și că, la spital, sunt ținuți la comun, într-o cameră, eram terorizată de un gând: acela că nu îmi voi recunoaște copilul, la maternitate, și că voi lua acasă (sau mi se va da) alt copil.

Aveam șase ani.

De atunci, gândurile și fricile mele s-au întortocheat și complicat odată cu mine însămi, însă cert este că atunci când te-am văzut pentru prima dată, atât de minunat de mică și perfect de gălăgioasă, am știut că te voi recunoaște dintr-o mie. Read the rest of this entry >>

Nu contează ce alegeri faci. Important e să poţi trăi cu ele.

madalinaroman post on July 1st, 2015
Posted in CÂND SCRIU...

OLYMPUS DIGITAL CAMERAM-am trezit cu o poftă nebună de scris, cum n-am mai avut de mult. Poate și pentru că am ținut blogul inactiv ceva timp sau poate pentru că m-am întâlnit de curând cu un vechi prieten, cu care obișnuiam să mă pierd în discuții fără concluzii, până ne uita timpul. Am vorbit despre fericire.

Banal.

Evaziv.

Eliptic.

Clișeizat.

Frumos!

L-am întrebat ce-l face fericit și mi-a spus simplu: “Viața! Și 11 lei, cu care o să-mi iau câte o pâine pe zi, în următoarele 11 zile”. Am simțit răspunsul ca pe o gură de aer pe care uitasem, de ceva timp, să o iau.

Mi-am amintit cum uităm să trăim. Cum înghețăm în așteptare. Sau într-o falsă indignare, judecând de la distanță acțiunile altora, dar ascunzându-ne, de fapt, sub o lașă pasivitate. Pentru că unii, pur și simplu, nu știu cum să trăiască. Read the rest of this entry >>

Origini. Cafeaua care spune povești.

madalinaroman post on June 29th, 2015
Posted in CÂND RECOMAND...

DSC09588Imi plac lucrurile care spun povești. Cred că lumea e mult mai frumoasă când ne deschidem urechile pentru istoriile șoptite ale lucrurilor care ne înconjoară.

Și îmi plac lucrurile care bucură simțurile. Am ajuns la concluzia că goana nebună după rezolvarea propriei liste cu To Do– uri, nu ajută pe nimeni. Nici măcar pe noi înșine, căci fiecare nouă zi aduce un alt To Do List proaspăt și manipulator, care ne oferă iluzia unei liniștiri efemere, abia după ce îi bifăm toate acțiunile. Și astfel, totul nu rămâne decât un cerc vicios pe care nu-l putem sparge decât noi, oferindu-ne timp pentru poveștile lucrurilor din jur, pentru bucuria propriilor simțuri.

Îmi place cafeaua. Cafeaua care spune o poveste și care bucură simțurile. Am găsit-o, întâmplător (sau poate nu), i-am inspirat mirosul cu sete și am zis: asta este!

Apoi am ascultat-o.

Am lăsat-o să se tânguie stoic, în vâltoarea râșniței, i-am acceptat zâmbetul când am adunat-o, linguriță cu linguriță și am așezat-o în cană, am ascultat împreună cu ea cântecul bulelor apei, în timp ce fierbea, și apoi am lăsat-o să sfârâie fericită când i-am turnat, deasupra, șuvoiul fierbinte. Read the rest of this entry >>

Rătăciri

madalinaroman post on March 31st, 2015
Posted in CÂND SCRIU...

Sunshine_by_Akaeya_LovelySunt momente în care viața te plesnește. Sau, cel puțin, așa percepem noi lucrurile…și suntem convinși de lipsa norocului, de pedepse divine, de plăți care au stat în așteptare, de nedreptăți sau de existența unei lecții date într-un limbaj mai presus de înțelegerea noastră.

Pierderile ființelor sau lucrurilor iubite (fără să așez pe același nivel ființele și lucrurile dragi din viața noastră) sunt șocuri pentru care nu te pregătește nimeni. Și care nu vin cu explicația scrisă. Sunt șocuri care te “transformă” într-un astronaut ce plutește în imponderabilitate, spre nicăieri, Read the rest of this entry >>

Vineri, 13. Când îngerii pleacă înapoi.

madalinaroman post on February 26th, 2015
Posted in CÂND SCRIU...

blackboxAtât de multă literatură despre cum să aștepți un copil…

… despre ce să (nu) mănânci și despre ce să (nu) bei, despre cum să te obișnuiești cu ideea de a fi mamă, despre ce trebuie să simți sau să nu simți la naștere, despre cum să alăptezi, cum să-ți ții copilul în brațe, despre cum să îl speli sau cum să-l îmbraci. S-au scris mii de cărți despre asta și totuși…nicio carte care să te învețe ceva despre cum să nu mai fii mamă. Nicio carte despre așteptări învinse, despre ce înseamnă să pierzi un copil pe care l-ai dorit și l-ai așteptat cu toată ființa ta. Read the rest of this entry >>

Nu poți iubi cu adevărat, fără a respecta

madalinaroman post on January 15th, 2015
Posted in CÂND SCRIU...

couple-cuddle-hands-hug-love-naked-Favim.com-59674Ok…nu vreau să alunec în derizoriu. Blogul acesta este una dintre jucăriile preferate ale vieții mele de semi-adult. L-am umplut cu vise, cu gânduri și întrebări amprentate de fiecare etapă parcursă în ultimii ani, fără să mă întreb dacă ceea ce scriu este sau nu pe placul cuiva.

Și voi continua să nu mă întreb… Read the rest of this entry >>

Analiza SWOT a primelor 6 luni de burtică

madalinaroman post on December 15th, 2014
Posted in Cand Mamicesc...

elements-of-a-swot-analysisPentru cei care încă nu știu, analiza SWOT (Strenght, Weaknesses, Opportunities, Threats) este o metodă foarte simplă de diagnoză a situației unei organizații, un fel de ecografie morfo-fetală a acesteia, în care ți se cam spune ce e în regulă și ce nu, într-un moment ales.

Așadar, alegem momentul T1 = 6 luni al sarcinii…și purcedem. Read the rest of this entry >>

Când in loc de Albă ca Zăpada, devii Moby Dick

madalinaroman post on December 8th, 2014
Posted in Cand Mamicesc...

Când afli că aștepți un bebe, totul devine minunat. Abia acum experimentezi împlinirea aceea despre care doar citeai în cărți sau pe site-urile de profil (din partea cărora, nu cu mult timp în urmă, te enervau la culme spam-urile și reclamele).

Și totuși, sunt unele întrebări care se nasc în miez de noapte, când e mintea mai odihnită, și le dau curs tot atunci….

–       O să mă mai iubești și când o să fiu cât Moby Dick?

–       O sa te iubesc toata viața, iubire.

–       Bine… Read the rest of this entry >>

Ceilalți nu dor

madalinaroman post on December 6th, 2014
Posted in CÂND SCRIU...

hurtCeilalți nu dor. N-au cum. Gesturile lor sunt doar gesturi. Cerințele lor sunt doar cerințe. De fapt, când doare gestul celor apropiați noua, doare, de fapt, partea din noi care răspunde gestului. Care contracarează sau se supune. Care se revoltă sau rămâne pasivă. Care se lasă rănită sau atacă. Care realizează că, uneori, nu de ceilalți trebuie să ne protejăm, ci de noi înșine. Pentru că acționăm orb, împotriva a tot ceea ce ne-am construit a fi. Read the rest of this entry >>

Cum termini un OM?

madalinaroman post on December 6th, 2014
Posted in Cand Mamicesc...

6447213_f520Orice copil e începutul Omului care urmează să devină…

Să începi un om este ușor: puțină planificare (sau deloc), puțină sincronizare cu momentul fiziologic propice, puțin efort și voință (dacă, la un moment dat, totul devine o cursă contra-cronometru și deja pierzi dulceața spontaneității) și mult ajutor de la Doamne-Doamne. Iată rețeta care dă, de cele mai multe ori, rezultate. Gata!

Când mă gândesc că am început un OM, mi se strânge stomacul de emoție, pentru că simt că lucrurile pornesc în galop, abia acum. Read the rest of this entry >>

Despre eludarea meandrelor concretului – Conversații intrauterine

madalinaroman post on November 30th, 2014
Posted in Cand Mamicesc...

Genius babyGenius baby???????????Ok. S-o spunem pe șleau: extrasenzorialitatea nu a fost niciodată punctul meu forte și, sincer, nici nu m-am simțit vreodată învăluită în frustrări, din această cauză. Prin urmare, era de așteptat ca nici intra-senzorialitatea să nu mă izbească, dintr-o dată, prin mesaje telepatice. (Da, da! Știu că nu există noțiunea de „intra-senzorialitate”, dar de dragul redării cât mai exacte a ideii, mi-am permis să inventez un termen nou). Așadar, spre deosebire de wonder-mamele care au știut că „au rămas însărcinate încă din momentul concepției” (Serios! De câte ori nu ați auzit lucrul ăsta?) eu…habar n-am avut. Mult timp…. Semnele se manifestau din plin, dar în dulcea naivitate a omului care e convins că „atunci când îți dorești un lucru cu ardoare, e clar că va trebui să aștepți mult până să-l obții”, eram mai liniștită ca niciodată. Read the rest of this entry >>

La primul dans

madalinaroman post on November 30th, 2014
Posted in Cand Mamicesc...

Sanjela-grphx--art--baby--painting--mother_large21 de săptămâni și o simt dansând în interior. Fără putere, încă, dar tenace. Micuță, discretă și tăcută, pierdută în propriile gânduri și preocupări, fericită că e lăsată să se joace singură în ”camera” ei, fără să o bată nimeni la cap. E…ca mine…

Miniatura mea. Minunea noastră.

Crește acolo, în burtică, fără să îmi provoace nicio supărare, fără să îmi dicteze pofte absurde sau să-mi impună grețuri, fără să mă manipuleze, ca pe o marionetă, prin amețeli sau isterii, prin bucurii iluzorii sau melancolii siropoase, prin râsete nervoase sau episoade enervante de plâns. Read the rest of this entry >>

Ce ne definește ca femei?

madalinaroman post on July 31st, 2014
Posted in CÂND SCRIU...

silueta

Mulţi ar spune că eleganţa şi stilul. Alte voci ar spune că forţa cu care noi reuşim să fim mame, soţii şi fiice, în acelaşi timp. Ar mai fi şi opinii care susţin că educaţia, atitudinea, feminitatea, capacitatea de a face mai multe lucruri concomitent, graţia sau senzualitatea stau, de fapt, la baza definirii unei femei. Alţii, mai practici, spun că a fi femeie se rezumă la capacitatea de a procrea, la cei doi cromozomi X sau doar la ciclul menstrual…

Dragelor, eu cred că a venit timpul să nu ne mai minţim.

Read the rest of this entry >>

Oamenii săgeți

madalinaroman post on July 7th, 2014
Posted in CÂND SCRIU...

sagetileM-am jucat într-o zi cu reprezentările, imaginându-mi că oamenii sunt săgeți.

Ce ploaie de direcții!

Abia atunci mi-a venit ideea: este foarte posibil ca fiecare dintre noi să avem propria axă pe care ne desfășurăm viața, iar aceasta să nu fie dată de obiective, ținte sau direcții de acțiune. E mai mult o caracteristică a structurii noastre interne, a modului în care ne-am format ca indivizi, a stilului propriu prin care, trăind, amprentăm – mai mult sau mai puțin – lucrurile în jurul nostru.

Dacă inteligența face diferența între indivizi, atunci valorile sunt cele care fac diferența între caractere. Read the rest of this entry >>

Green Sugar – În sfârșit, dulce cât pot duce, 100% natural, cu 0 calorii!

madalinaroman post on June 12th, 2014
Posted in CÂND RECOMAND...

IMG_4377-28Nu doar că l-am descoperit de curând, dar deja a devenit o pasiune. Și nu exagerez!

Că tot se apropie nunta, mă chinui cu principiile Dukan de ceva timp. Sigur că au dat roade, dar dieta, fiind restrictivă în privința fructelor în primele două faze, mi-a acutizat pofta de dulce care poate deveni, uneori, insuportabilă. Și pentru că nu e indicat să dăm frâu liber unei bridezilla cu glicemia scăzută…am găsit soluția ideală. Green Sugar! Read the rest of this entry >>

FAST FOOD sau FAST LOVE

madalinaroman post on June 12th, 2014
Posted in CÂND SCRIU...

fast-food-love-wallpaperMâncăm pe apucate. Am uitat și plăcerea de a ne savura liniștiți cafeaua, dimineața. Rareori ne mai îmbie mirosul acestei licori magice, răspândit în toată casa și sărim tot mai des peste ritualul fierberii ei in ibric, preferând, mai degrabă, butonul espressorului. Trecem peste micul dejun, din lipsă de timp, luăm prânzul aplecați peste birou, printre hârtii, lângă tastatura de care nu ne dezlipim și lângă telefoanele care sună, cu ochii în ecranul viu colorat, dar lipsit de viață. De cele mai multe ori mâncăm ceea ce am comandat dintr-un meniu atractiv al unei pagini online, un fast food sau covrigeii pe care reușim să îi cumpărm în grabă, dimineața, de la chioscul din stația de autobuz…iar seara… seara deschidem frigiderul și apucăm cu rapiditate tot ce ne tentează, mituind astfel poftele de peste zi. Read the rest of this entry >>

Din sălbăticie: Coțofenele.

madalinaroman post on June 9th, 2014
Posted in CÂND SCRIU...

bivolul-si-cotofanaCând coțofenele se urcă pe bivoli…

…încep să privească lumea din vârful cornului pe care stau, cu grandomanie supremă, uitând că pentru privilegiul respectiv trebuie să scarmene toată blana.

…devin tot mai agasante, cu țipăt de modistă supusă efortului, pentru a atrage atenția asupra muncii prestate. Nu mai contează că aceasta se reduce la ingurgitarea păduchilor.

…se spune despre ele că aduc nenoroc. Acum, nu ar fi corect să le etichetăm ca pieze rele; e suficient că bietele de ele îți strică ziua doar prin simpla apariție. Poate e de la alimentația dezechilibrată…  Read the rest of this entry >>

Dilemele tăuraşului (sau) Scurt tratat de alimentaţie forţată

madalinaroman post on June 7th, 2014
Posted in CÂND SCRIU...

ftb202Dacă aş putea să aleg, aş vrea să fiu, uneori, Tăuraşul Ferdinand. Ştiţi voi, viţeluşul acela din desenul animat, desprins de realitatea din jur şi permanent preocupat cu adulmecatul florilor şi păşunatul lent.

Cred că e firesc să începi să mesteci mai cu grijă, după o anumită vârstă, mai ales când nu poţi alege alimentele sănătoase care îţi plac şi începi să mânânci cam ce ţi se dă. Read the rest of this entry >>

Oamenii oglindă

madalinaroman post on May 28th, 2014
Posted in CÂND SCRIU...

the_girl_in_the_mirror_by_debbysh-d4smk4c Revin la metafora aceasta…cum că oamenii sunt ca oglinzile.

Întotdeauna am vrut să stau în preajma acelor oameni care, doar privindu-mă, aveau puterea de a mă face să vreau să fiu mai mult. Exact ca acele oglinzi care te arată mai suplu, chiar dacă tu știi că e numai o iluzie optică, însă doar prin vizualizarea imaginii capeți forță să depui efortul necesar pentru a ajunge la greutatea dorită. Cam așa e și cu oamenii. Unii au menirea de ne arăta cât de frumoși putem fi, pentru că propria lor percepţie este astfel şi sunt incapabili de a ne vedea părţile uâte. În faţa lor, deşi ne cunoaştem foarte bine defectele, parcă luptăm mai mult și mai cu spor să le îndreptăm, căci pe rama în care ne încadrează ei scrie “Poți!”.

Totuși, ca și oglinzile, oamenii sunt diferiți. Read the rest of this entry >>

Cum am ucis pofta de dulce!

madalinaroman post on May 17th, 2014
Posted in CÂND RECOMAND...

Sunt o pofticIMG_4316ioasă. Recunosc!

Dulce, sărat, amărui, acrișor….aș mânca orice. Sunt deschisă la încercări de tot felul. Mă rog, nu chiar la orice, căci delicatesele asiatice din gândaci încă nu îmi fac cu ochiul.

Prăjituri cu cremă, fără cremă, cu blat, fără blat, tocănițe cu sos alb, roșu, albastru sau curcubeu, alune sărate, nesăprate, prăjite, crude, fructe uscate, proaspete, verzi, crude, ciocolată cu lapte, amăruie, cu cremă, fără cremă, cu zahăr, fără zahăr, plăcinte cu mere, pere, brânză, smântână, castraveți murați în oțet, în saramură, caramele mai moi sau mai tari, înghețată… Read the rest of this entry >>

Siliconarea prieteniei

madalinaroman post on March 5th, 2014
Posted in CÂND SCRIU...

speed_art___fake_friendship_by_sultanibashir-d5jefdaCred că nu voi uita niciodată ceea ce un foarte bun prieten mi-a spus cândva: „Mădă, prieteniile adevărate sunt alea în care cei implicaţi au un interes comun sau un interes reciproc. Cineva îţi e prieten atât timp cât are ceva de câştigat de la tine. Altfel, frăţia de cruce, e mit. Nu rezistă”. Evident că mi s-a părut grotesc, eu însămi privindu-l, la vremea respectivă ca pe un frate în care aveam cea mai mare încredere şi de la care nu aşteptam alte câştiguri decât cele pe care, în general, ţi le poate da doar o relaţie amicală. Ulterior mi-a dovedit că avea dreptate, punându-şi în practică teoria chiar asupra prieteniei noastre, însă nu asta este esenţial acum. Lecţia mi-a fost utilă şi, în momentul de faţă, mă amuză copios. Totuşi…mă tot gândesc, de la o vreme, la felul în care este înţeleasă prietenia, astăzi… Read the rest of this entry >>

Dicţionar de chestii proprii

madalinaroman post on January 20th, 2014
Posted in CÂND SCRIU...

dictionar-termeni-imobiliari-terenuriDEFINIŢIA CRIOGENIEI: când orice element gastronomic reușit se adoarme în congelator, în așteptarea degustării în doi.

DEFINIŢIA DECENŢEI – elementul non-chimic care deosebeşte omul de jivină

DEFINIŢIA DORULUI – când timpul mă umple cu tine și mă golește de mine.

DEFINIŢIA FUZIUNII – când te ating şi mă continui.

DEFINIŢIA FLUXULUI ŞI REFLUXULUI – Când golful mi-e umplut cu valul tău,/ Iar marea ta, spre mine te atrage,/ Şi când îmi pleci, caşti între noi un hău,/ Iar valu-ți lasă vid, când se retrage.

DEFINIŢIA GRĂDINĂRITULUI – când îmi plouă somnul cu tine şi-mi înfloresc toate visele sădite demult.

DEFINIȚIA LĂCOMIEI – A nu-mi ajunge-o viață de dimineți cu tine/ A vrea dobanda dublă la sărutari depline,/ A te fura din toate și-a te lipi de sine,/ A te avea cu totul și-a te-mpărți cu mine. Read the rest of this entry >>

Copiilor mei. Prima scrisoare :)

madalinaroman post on November 29th, 2013
Posted in CÂND SCRIU...

gemenii meiDragii mei,

Habar nu am cum voi vedea lucrurile peste un an, peste cinci sau peste alţi zece, dar ţin să vă scriu acum prima scrisoare, pentru ca atunci când eu însămi voi face derogări de la conţinutul ei, voi să fiţi cei care să îmi reamintiţi de mine, cea de azi.

În acumul celor 30 de ani, ştiu că încă nu am ajuns la apogeul maturităţii (şi, slavă Domnului, nu am prins coaja dură a lipsei de flexibilitate), dar am totuşi convingerea că mi-am scuturat privirea de ceaţa naivităţii şi am parcurs, cu brio, câteva lecţii de viaţă, care m-au ajutat să cresc. Read the rest of this entry >>

Keep-it-simple

madalinaroman post on September 28th, 2013
Posted in CÂND SCRIU...

ImageCred că am avut o revelaţie. Aseară. La un pahar târziu de vin. Am crezut până acum (sau mi-am auto-impus) că RUTINA trebuie să fie căutarea permanentă, creşterea constantă a sinelui.

Am fost convinsă că RUTINA trebuie să fie încercarea permanenta de a fi MÂINE un pic mai sus decât am fost IERI, Read the rest of this entry >>

Suntem propriile noastre alegeri

madalinaroman post on September 5th, 2013
Posted in CÂND SCRIU...

98d528d933a16cb2fd988b7b47d7b9ad“Când îţi doreşti ceva cu adevărat, tot Universul conspiră pentru îndeplinirea visului tău”. Iată o frază care, nu cu mult timp în urmă, îmi trezea scepticismul în cea mai pură formă a sa. Ba chiar deştepta în mine revolte exagerate la gândul că astfel de cuvinte, manipulatoare, instigă la pasivitate şi la aruncatul în gol, în ideea că altcineva (sau altceva) se ocupă de materializarea dorinţelor noastre şi dau aripi false celor care nu întrevăd soluţii imediate. Read the rest of this entry >>

To elope în galop… (sau analiza de risc a celor 3 minute în fața stării civile)

madalinaroman post on July 25th, 2013
Posted in CÂND SCRIU...

elopingTotul începe în prima copilărie, când mireasa e asociată cu cea mai frumoasă dintre prințese și astfel apare acel vis feeric pe care orice fetiță, la un moment dat, primește asigurări că îl va trăi aievea. Apoi anii trec, fetița crește, pupă niște broscoi care, din păcate, nu se transformă în prinți, până când își schimbă filosofia de viață, yala de la ușă, alimentația și, în situații drastice, chiar religia, iar în noul mod de viață ZEN, Read the rest of this entry >>

Schimbarea la interfaţă

madalinaroman post on July 11th, 2013
Posted in CÂND SCRIU...

Image„Nu ştiu alţii cum sunt”, vorba eternului copil al Moldovei, dar eu nu cred în schimbarea fundamentală a unei persoane. Ne naştem cu un anumit bagaj genetic, pe care viaţa ni-l modelează într-o structură de susţinere a propriului nostru eu. Schimbarea fundamentală ar presupune tocmai modificarea acestei structuri, calcifiate în timp, iar procesul ar fi de-a dreptul imposibil de realizat fără a distruge, iremediabil, personalitatea persoanei în cauză. Read the rest of this entry >>

Scurt manual de instrucţiuni pentru reciclarea vechilor iubiri

madalinaroman post on June 28th, 2013
Posted in CÂND SCRIU...

keep-calm-and-be-smart-26Ne-am confruntat cu toţii, măcar o dată în viaţă (şi asta, doar dacă ar fi să recunoaştem aşa, de faţadă, căci negarea totală ar fi o constantă lipsită de credibilitate a ecuaţiei) cu sentimentul acela de viu disconfort la gândul (adesea – nespus, adesea – urlat, după puterea plămânilor fiecăruia) vechilor iubiri din viaţa persoanei iubite.

Nu, nu fac aici nicio paranteză, nu mă adresez nimănui în mod special, nu este un „bate şaua să priceapă iapa” şi nicidecum un monolog valabil exclusiv pentru femei sau doar pentru bărbaţi. Pur şi simplu, vorbesc aici de starea aceea de nesiguranţă, care apare ca o nimfă, în toată splendoarea, atunci când iubirii încă nu i-a dat măseaua de minte sau doar când nu ai probleme reale cu care să-ţi baţi capul şi începi să te compari cu fantomele nevăzute ale unui trecut ce nu-ţi aparţine. Read the rest of this entry >>

De ce iubim bărbaţii?

madalinaroman post on June 13th, 2013
Posted in CÂND SCRIU...

apoxyomenosEi, da. Pare că întreaga tagmă masculină a rămas blocată – şi nu de azi, de ieri – în jurul aceleiaşi întrebări: “De ce iubim femeile?” Şi totuşi, în loc să vă plângeţi că nici marii înţelepţi ai lumii nu au putut găsi firul ariadnei către elucidarea acestui mister abisal, ar trebui să schimbaţi puţin strategia de analiză a problemei şi să vă întrebaţi, mai întâi, de ce vă iubim noi? Acum, după ce aţi schiţat un zâmbet sceptic, aveţi tendinţa să afirmaţi că răspunsul e facil de exprimat însă…NU! Aflaţi că noi NU vă iubim pentru aceleaşi motive pe care le bănuieşte simţul vostru comun.

Noi, „ele”-le, ne-am pus aceeaşi întrebare în ceea ce vă priveşte, dar nu ne batem capul prea tare cu asta şi nici nu ne plângem de dificultatea analizei în sine pentru simplul motiv că…noi stim deja de ce :). Read the rest of this entry >>

Din Le Grand Paris, cu dor de Le Petit…

madalinaroman post on May 30th, 2013
Posted in CÂND SCRIU...

(Interzis celor care merg la Paris doar pentru poze, cafenele şi shopping.

Textul de mai jos dăunează grav snobismului)

DSC07533Pas mal, cum ar spune francezii…Sau, mai bine zis, cu bune şi cu rele, ca peste tot. Cinci zile la Paris, un vis împlinit, o gaură în buget  şi o mulţime de amintiri de clasat.

Parisul nu a avut un impact puternic asupra mea. Cel puțin, nu de la început, așa că îl voi descrie aici exact cum l-am perceput, cu plusuri și minusuri. Prin urmare, scriu acum pentru mine și pentru cei care vor să citească, nicidecum pentru cei care s-au obișnuit să elogieze tot ce nu e românesc, din simplul motiv că „la alții totul e mai bun, mai frumos, mai curat, mai măreț, mai…”. Read the rest of this entry >>

În umbra fără-aşteptărilor

madalinaroman post on April 2nd, 2013
Posted in CÂND SCRIU...

ImageÎmi pare c-au trecut ani de când, în urlet de Vama Veche, scriam că am descoperit formula magică a fericirii: “fără aşteptări”. Să îi laşi pe cei din jur să se manifeste în splendoarea fiinţei lor, căci oamenii sunt frumoşi aşa cum se arată, neşlefuiţi încă de şmirghelul constrângerilor pe care – conştient sau nu – l-am putea impune asupra firescului lor. Numai aşa, neconstrânşi de cercul dorinţelor noastre, cei ce contează ne vor rămâne alături o cale lungă. Read the rest of this entry >>

Când plouă

madalinaroman post on November 5th, 2012
Posted in CÂND SCRIU...

Mi-e dor să alerg în ploaie. Să nu mai existe nimic altceva decât senzaţii: muşchii dezmortiţi, respiraţia sonoră, durerea din piept, nevoia de mişcare, chef de viaţă şi ruptura aceea dureroasă, dar eliberatoare,  de cordoanele omblilicale pe care singuri le croşetăm de propriile noastre concepţii şi prejudecăţi şi din desişul cărora uităm să ieşim.

Aşadar, alergaţi în ploaie, fară să vă opriţi, fără să gândiţi că doare altceva decât renaşterea. Deschideţi gura şi lăsati picăturile de apă să vă pişte de limbă, ascultaţi batăile ploii pe maşinile parcate, Read the rest of this entry >>

Iubirea şi societatea de consum

madalinaroman post on September 21st, 2012
Posted in CÂND SCRIU...

Ne-am obişnuit să credem că suntem datori vieţii pentru tot ce oferă bun, şi pedepsiţi de soartă pentru toate dificultăţile întâmpinate. Dacă e bine, invocam norocul, iar dacă e rău invocăm mereu o instanţă superioară responsabilă – indiferent cât de iluzoriu şi subiectiv este acest sistem de referinţă “bine/rău”. Am rămas puţini…cei care ştiu că tot ceea ce avem sunt, în mare parte, consecinţe ale propriilor decizii şi, prin urmare, pe deplini responsabili de tot ce acceptăm sau gonim din viaţa noastră. Read the rest of this entry >>

La ora de Viaţă

madalinaroman post on September 11th, 2012
Posted in CÂND SCRIU...

ImageAm văzut că vine o perioadă, în viaţa fiecăruia, când doare până şi trezirea, când ne întoarcem la lipsa de sens şi lipsa de perspectivă, când totul în jur nu are culoare şi nu are decenţă, când absenţa direcţiei şi a încrederii ne obosesc şi ne întunecă.

…şi totuşi, am învăţat că nimic nu e întâmplător şi că fiecare piedică vine la momentul potrivit, pentru a schimba direcţia greşită pe care, din nevoia de siguranţă, nu reuşim să o vedem. Tot ce trebuie făcut este să ne lăsam pătrunşi de stări şi de vibraţii, de ceea ce clerul ar cataloga drept “bine sau rău”, ştiind însă că un “bine” obţinut nu devine neaparat un bine cuvenit, iar un “rău” trăit, într-un moment anume, nu e neaparat un rău… Am învăţat că piesele din puzzle-ul unei vieţi se îmbină mereu, atunci când nu îmbraci haina lipsită de ruşine a pasivităţii şi lupţi să înveţi ceva din fiecare etapă parcursă. Read the rest of this entry >>

Cea-mai-mare-frunză-din-copac

madalinaroman post on June 11th, 2012
Posted in CÂND SCRIU...

 

“Căci frunza, din cer, o să-şi aleagă

atâta înţelepciune cât poate să-nţeleagă”

  I.

Ploua liniştit şi monoton, ca viaţa. Viaţa ei – de privighetoare rătăcită într-o pădure căreia nu-i ştia nici începutul şi nici sfârşitul, dar despre care simţea că nu-i poate aparţine. Toată copilăria stătuse în cuib, privind cerul şi vulturii cum zboară în rotocoale îndrăzneţe deasupra pădurii, crezând că este doar o chestiune de timp până va ajunge să aibă şi ea propriile spirale în văzduh. Dar n-a fost aşa şi zilele au trecut la fel. Aşa că, într-o zi, şi-a adunat tot curajul şi toată frica de necunoscut şi gata…a zburat fără să privească înapoi. Read the rest of this entry >>

Brazdele mele deschise

madalinaroman post on June 4th, 2012
Posted in CÂND SCRIU...

ImageSunt un câmp înverzit, în mijlocul unui oraş agitat.

A fost o iarnă lungă, ce mi-a îngheţat pământul sub picioarele celor care l-au păşit. A fost un ger atât de năpraznic încât, la un moment dat, n-am mai simţit nicio talpă de pantof negru, în pântece, şi nici nepăsarea celor care şi-au târşâit alene picioarele  printre gropile şi brazdele mele deschise. Iarna asta cumplită mi-a acoperit ochii cu un strat atât de gros de zăpadă încât n-am mai văzut cerul. Read the rest of this entry >>

Ne-ntoarcem la Faust?

madalinaroman post on June 1st, 2012
Posted in CÂND SCRIU...

Azi scriu aiurea. O să arunc cuvinte fără sens pe o pagină albă. Şi dacă n-au sens, ce? Lumea însăşi l-a pierdut pe al ei. Oamenii orbecăie fără ruşine între iubire şi dispreţ, între moralitate şi falsă pudoare, între nesiguranţa de sine şi înjosirea celorlalţi, între iluzie şi corupţie, între nepăsare şi compromis.

Compromis! Ce cuvânt îngheţat şi rigid, născocit pentru a justifica ceva ce, în fapt, nu există.

E doar o noţiune inventată de caracterele demne de milă, pentru a-şi ascunde lipsa de verticalitate. Nevertebrate deghizate în obeliscuri! Read the rest of this entry >>

Antialergic pentru măşti

madalinaroman post on May 17th, 2012
Posted in CÂND SCRIU...

ImageNu ştiu a te citi, dar simt că te-ai pierdut în propriile tale măşti. Strănut. Sunt alergică la ele!

Nu neg că am încercat şi eu să le port. Uneori pot fi o fortăreaţă ideală, dar… mie nu-mi stau pe faţă. Alunecă şi mă dau de gol. Ochii mei sunt prea mari ca să se încadreze în scobiturile lor mici.

Ochii mei… simt când nu pot să vadă. Se închid când vor să se ascundă. Plâng când sunt învinşi, râd când speră şi se pierd în gol când visează. Read the rest of this entry >>

Taclale cu gândul

madalinaroman post on May 12th, 2012
Posted in CÂND SCRIU...

Gândul:   Femeie! Mă exasperezi! Ce vrei?

Eu:   Eu?

Gândul:   Da, tu! Mă chemi, mă înţepi cu întrebări! Încerc să-ţi găsesc răspunsul şi tu nu-l auzi! Chemi alte şi alte şi alte întrebări! Ce vrei, de fapt?

Eu:   Eu? Nimic…

Gândul:   Femeie, e două noaptea! De ce mă chemi?

Eu:   Doar mă gândeam… Read the rest of this entry >>

Scrisoare de netrimis

madalinaroman post on April 16th, 2012
Posted in CÂND SCRIU...

ImageNe dezmorţim aripile de nemângâieri. Prin exerciţiu, vor învăţa, din nou, să zboare.

Ne dezrobim ochii de nepriviri. Vor vedea mai clar, după ce trece bruma.

Ne dezlegăm glasurile de nechemări. Va veni şi ziua când vor striga, iar! Read the rest of this entry >>

Despre iubiri…

madalinaroman post on December 4th, 2011
Posted in CÂND SCRIU...

Cred că doar sufletele neevoluate iubesc la fel, de fiecare dată, şi au aceleaşi aşteptări de la iubirile din viaţa lor.

Poate că viaţa ne oferă, aproape mereu, şansa de a alege cum să iubim…sau poate că iubirea alege forma în care ni se arată …căci…

…sunt iubiri “accesibile”, pe care le putem avea doar întinzând mâna. Nu cer mult, nu chinuie, dar nici nu lasă urme. Dispar subit, aşa cum se ivesc, lăsându-ne neciobiţi… Read the rest of this entry >>

Spărturi în ziduri

madalinaroman post on October 3rd, 2011
Posted in CÂND SCRIU...

Mă fascinează o spărtură dintr-un zid. De câte ori trec prin faţa ei, o caut cu îngrijorare, de teamă să nu-i fi fost ucis strigătul cu straturi mute de ciment şi var, căci intuiesc un proprietar nemulţumit de cicatricea asta, pe obrazul zidului său scump.

Şi totuşi, e atât de frumoasă, ca o floare de nufăr pe un lac mlăştinos.

Nu am înţeles niciodată de ce se spune despre lucrurile sparte că atrag ghinion şi sunt grabnic aruncate. Întotdeauna am considerat că ele au voci care fac diferenţa, şi care, dimpotrivă, ar trebui păstrate aproape, şi lăsate să-şi spună povestea. Read the rest of this entry >>

Din sălbăticie. Hienele.

madalinaroman post on September 30th, 2011
Posted in CÂND SCRIU...

Când hienele se vor lei,

… înconjură prada şi o muşcă de picioare, apoi fug, rămânând cu impresia că îngenuncherea acesteia se datorează unei lupte cu forţe egale.

… nu au niciodată curajul să atace frontal şi, în până la urmă, se hrănesc tot cu cadavre pentru că oricum nu ar avea sorţi de izbândă în lupta pentru o pradă pe măsură.

… nu pot coopera nici măcar în haită. In fond, niciuna nu acceptă ideea de a se supune unui „leu” mai mare, şi fiecare caută să le subjuge pe cele asemenea lor. Read the rest of this entry >>

Fără petale…

madalinaroman post on September 25th, 2011
Posted in CÂND SCRIU...

Scriu pentru mine. Şi pentru ochii care nu au uitat să asculte.

Şi vreau să vorbesc despre lucruri evidente, pe care le ascundem cu abilitate, aşa că scriu pentru cei care au curajul să-şi vadă greşelile şi să se întrebe dacă-şi mai trăiesc viaţa pe au visat-o, dacă sunt persoanele care ar dori să fie…sau dacă, nu cumva, şi-au îmbrăcat sinele cu atâtea măşti şi concepţii, încât şi-au pierdut esenţa. I-aş înţelege :).

Mă scriu aici cum sunt, după o înfrângere tăioasă, dar venită la timp, care mi-a amintit să îmi caut petalele pierdute. Read the rest of this entry >>

:)

madalinaroman post on February 21st, 2011
Posted in CÂND SCRIU...

Mă gândesc că atunci când ți se dă un șut în fund, e pentru că cineva, acolo sus, te vrea cu un pas mai în față. Iar atunci când ți se dă un pumn în burtă, este tot pentru că cineva, acolo sus, te îndreaptă cu fața spre pământ nu pentru a te umili, ci pentru a te face mai atent la detalii. Cine știe…poate în praful de pe jos…descoperi un bulgăre de aur.

Despre Uriah Heep-ul zilelor noastre

madalinaroman post on November 12th, 2010
Posted in CÂND SCRIU... Tags: , ,

Ei da, suntem departe de a trăi într-o poveste, dar iată că realitatea are şi ea, farsele ei, iar într-un moment de joc tineresc şi necugetat, l-a transformat pe Uriah Heep al lui Dickens într-un personaj actual, periculos şi care întrece orice imaginaţie novelistică.

Uriah Heep este astăzi mai mult decât o etichetă sau un caz izolat. A devenit un statut, care nu ţine cont de religie, orientare sexuală, gen sau clasă socială. Intâlnim, la fel de des, Uriah heep-UL, ca şi Uriah Heep-A şi încă nu pot spune care dintre cele două genuri au apetenţă mai mare pentru atingerea pragului de jos al micimii umane. Read the rest of this entry >>

Șah Mat

madalinaroman post on October 14th, 2010
Posted in CÂND SCRIU...

Sunt oameni care se consideră mici, atât de mici încât s-au pierdut de ei înșiși. Și sunt oameni care se consideră mari, atât de mari că au ajuns mausoleul venerației propriei persoane.

Sunt oameni care renunță prea devreme la vise și oameni care nu știu să renunțe la jilț. Deși ar fi timpul… Un jilț iluzoriu pe care, oricum, întrega ființă le era clătinată de lipsa respectului celorlalți… Read the rest of this entry >>

Lume multă…oameni puțini…

madalinaroman post on September 1st, 2010
Posted in CÂND SCRIU... Tags: , , , ,

Imi amintesc bucuria cu care mergeam la mare, în copilărie. Nu puteam niciodată dormi cu o noapte înainte și întotdeauna plecam dis-de-dimineață, când zorii nici nu se iveau încă. Mersul la mare, în fiecare vacanță de vară, era ca așteptarea lui Moș Crăciun, în plină iarnă.

Ieri m-am întors de la Mamaia….mai decepționată ca niciodată.

O mare murdară, o plajă murdară, o faleză plină de kitschuri, chinezării, shaormerii, covrigării, hamsii și alte lucruri de calitate întrebătoare, la prețuri colosale, împosibil de justificat. Read the rest of this entry >>

Dor de Vama Veche

madalinaroman post on August 24th, 2010
Posted in CÂND SCRIU... Tags:

N-am fost niciodată un vamaiot. Nici nu voi fi. Mi-a intrat prea adanc în sânge asfaltul prăfuit al Bucureștiului și totuși, mi-e dor de o seară la Vama Veche… cu vin, cu dans pe nisip, cu vântul în păr. Acolo unde toată lumea se amestecă, încet-încet, cu toată lumea, unde tristețile dispar, unde figurile dispar… și nu mai rămân decât oameni care uită de unde vin și unde se vor duce. Acolo unde se trăiește doar clipa. Acolo unde se vând zâmbete și uitări și unde lipsa de sens devine hilară și prietenoasă. Read the rest of this entry >>

Din Jurnalul unui condamnat la lipsa de sens

madalinaroman post on August 23rd, 2010
Posted in CÂND SCRIU...

Uneori sunt doar spectator. Văd cum pereții realității se apropie cu încetinire sadică și dureroasă. Inevitabil, vor strivi și ultima urmă de bucurie ofilită pe care încă o mai păstram, până mai ieri. Și totul se închide, se strâmtorează, îmi fură aerul visării. Rămâne gol. Gol greu. Tot mai greu găsesc sens în absurd și totuși, mă chinui să-l caut pentru a nu mă pierde în nimic. Incerc să cred că pierderea sensului este sensul însuși și că încă mai am forță să împing pereții realității departe de gândul meu sfâșiat. Și mă doare lipsa durerii, și mă asurzește  liniștea…

… pentru că lipsa de sens are urlet mut și privire mioapă.

M-am întîlnit cu visele mele și mi-au râs în față. Ce ciudat.. Nu le-am crescut să fie așa răutăcioase. Imi amintesc că le-am crescut frumos, le-am dat lor ce am avut mai bun, sperând că într-o zi vor crește în realitate și vor avea grijă de mine. Read the rest of this entry >>

Părinților mei….

madalinaroman post on June 1st, 2010
Posted in CÂND SCRIU...

E Ziua Copilului, însă fără voi, n-aș fi avut niciodată șansa de a fi trăit o copilărie atât de minunată. Vă mulțumesc pentru că m-ați dorit și pentru că mi-ați dat viață. Vă multumesc pentru că sunteți de fiecare dată acolo unde și eu ar fi trebuit să fiu mai des… Și vă mulțumesc pentru că sunteți tot ce am mai bun.

Imi cer iertare pentru cuvintele sărace pe care le am în fiecare zi, când vă vorbesc. Imi cer iertare pentru că nu știu să vă îmbrățișez mai des sau să zâmbesc mai mult.  Îmi cer iertare că nu spun mai des “mulțumesc”… Read the rest of this entry >>

Propunere de strategie pentru ieșirea din criză.

madalinaroman post on May 16th, 2010
Posted in CÂND SCRIU... Tags: , , ,

Mai în glumă, mai în serios, eu propun o soluție pentru ieșirea din criză. Este cât se poate de clar că nu vom supraviețui mult în condițiile actualelor decizii, luate cu atât cinism și nepăsare de guvernanții noștri impotenți și frustrați (poate și de aceea se răzbună pe cei mai slabi, dar mai în vigoare decât ei). Este posibil să fim cobaii unui experiment absurd, pentru că domnii noștri aflați la putere au citit abia acum teoria lui Darwin și vor să o verifice, așa că au pariat în ședințele lor de guvern (unii că da, alții că nu), cum că părintele evoluționismului ar avea sau nu dreptate, iar ei ne creează cadrul optim în lupta pentru existență și supraviețuire a celui mai puternic. Read the rest of this entry >>

Scrisoare deschisă către conducătorii noștri

madalinaroman post on May 14th, 2010
Posted in CÂND SCRIU...

Stimați domni conducători,
Dragi domni conducători,
Domnilor conducători,
 

 N-am să încep prin a vă acuza de nimic. Dovezi ar fi, dar paradoxal, ele nu există. Și nici n-am să încep să folosesc cuvinte licențioase. Ar fi sub demnitatea mea de om. În plus, aș trăda truda părinților mei de a-mi fi oferit o educație exemplară, într-o lume în care respectul față de ceilalți nu mai are nicio valoare. Și nici n-am să încep să mint, spunându-vă că mai cred în bunele dumneavoastră intenții. Sau în buna strategie. Sau în bunul dumneavoastră simț. Sau în buna dumneavoastră credință. Sau în…ceva bun pe care pretindeți că încă îl mai aveți.

Nici n-am sa vă trag la răspundere pentru ceea ce ne faceți. În fond, nu este vina dumneavostră că v-am votat. Este vina noastră, a oamenilor simplii care au făcut imprudența să spere. Read the rest of this entry >>

Teoria pisicizării limbii române

madalinaroman post on May 13th, 2010
Posted in CÂND SCRIU...

Am fost ieri în Mall. Nu contează care…în fond, toate sunt la fel. Pentru câțiva pați am încercat să privesc totul cu ochii unuia care vede Mall-ul pentru prima dată și… m-am speriat. Mie îmi e clar. Se poartă superficialitatea….și prostia. Mă scuzați pentru ascuțimea cuvintelor, dar după 20 de minute acolo, tot căutând un cadou pentru o prietenă, mi-am dat seama ca “I’m an alien in Mall”. Și ca nu o să mă pot adapta niciodată comunității acesteia. In primul rând, la noi, Mall-ul este un fel de CatWalk pentru domnișoarele platinate și siliconate, în a căror privire vezi transparența creierului nesupus efortului citirii nici măcar pe etichetele cremelor de față. In al doilea rând, out-fit-urile (xeroxate) de pantofi/cizme cu tocuri interminabine, strech negri și fustițe fucsia, puse în război cu bluzițe care imită leopardul sunt de-a dreptul formule fatale de ucidere lentă și dureroasă a retinei. Ce să-i faci? E un mister pentru mine dacă e la moda lipsa de bun gust sau lipsa bunului gust se justifică prin modă. In orice caz, se pare că pițipongeala asta devine o rețetă aplicată tot mai des pe meleagurile noastre mioritice. Read the rest of this entry >>

Grăbește-te turcește…

madalinaroman post on May 11th, 2010
Posted in CÂND SCRIU... Tags: , , ,

Nu mă număr printre românii dornici de zboruri internaționale, care imediat după ’89 au dat fuga pe meleaguri turcești, nu pentru culturalizare și schimb de experiență, ci pentru negoțuri ieftine prin talciocuri. Eram oricum mult prea mică atunci…prin urmare am așteptat 20 de ani până să calc pe pământul modernizat al lui Ataturk…Mai bine mai târziu, decât niciodată, nu? Și iată că unul din primele gânduri care mi-au venit în minte a sunat cam așa…. cum se face că de 20 de ani de când venim aici, nu am reușit să învățăm nimic de la ei? Și nu am reușit să aducem în România decât aur, tutun,  rahat  turcesc și alte rahaturi ? Și cum pot românii fi elevi atât de slabi încât să nu prindă, nici după 20 de ani, lecția de civilizație?

Sigur, mă mândresc cu originile mele dacice, dar asta nu înseamnă că nu am toată stima pentru turci. Bravo lor! Ne dau lecții la toate capitolele. Și lecții grele… Read the rest of this entry >>

Să brevetăm scuipatul

madalinaroman post on April 30th, 2010
Posted in CÂND SCRIU...

Mă miram până acum de fiecare dată când pe stradă, în parc, la metrou, în stație…peste tot unde aruncam privirea, îmi rămânea pe retină un scuipat abandonat fără regrete de câte un neaoș  vorbitor de dulcea limbă română. Mă enervam pe loc și, aproape neintenționat, aruncam fără glas câte un gând murdar, scos cu greu din celelalte  gânduri ale mele civilizate și, în general, pașnice. De unde până unde a moștenit poporul ăsta prostul obicei de a-și lăsa balele peste tot, ca un trofeu marcator al trecerii lui pe însoritul Dorobanți sau prin întunecatul Ferentari… Read the rest of this entry >>

Despre dramele din viața noastră….

madalinaroman post on April 21st, 2010
Posted in CÂND SCRIU...

Să vorbim despre dramele din viața noastră. Despre cât de nedreaptă e lumea, despre cât de norocoși sunt celilalți. Despre cât de muncitori și onești suntem noi, despre cât de corect acționăm și despre cât de mârșavi sunt ceilalți. Să vorbim despre lipsa noastră de bani și despre câștigurile nemeritate ale celorlalți.

Să vorbim despre perfecțiunea noastră în raport cu imperfecțiunea celorlalți….

Degradant! Read the rest of this entry >>

O lume PR-izată

madalinaroman post on April 20th, 2010
Posted in CÂND SCRIU...

Dacă în urmă cu câțiva ani era la modă să vorbim despre mc’donaldizarea societății, fenomen descris nu ca fatalitate ci ca firesc al evoluției societăților de consum, astăzi observ o tot mai acută tendință de PR-izare a lumii (a vieții chiar), cu toate elementele ei componente (mai mult sau mai puțin materiale). Sunt încă departe de a da un verdict irevocabil de modă sau pas în evoluție. Cert este că, din păcate, această PR-izare excesivă și forțată (sau poate doar neprofesionist aplicată), aduce un aer superficial și inconfortabil lumii înconjurătoare.

Trăim într-o societate în care totul este PR-izat. De la complimente/declarații sau la accesorii achiziționate, până la alegerea partenerului de viață (dar nu neapărat pentru o viață). De la cafeaua din excremente de pisică (nu afirm că nu ar fi ceva deosebit!!!), Read the rest of this entry >>

Puterea ar trebui dată celor puternici…

madalinaroman post on April 19th, 2010
Posted in CÂND SCRIU... Tags: , , , ,

Funny…mă gândisem la lucrul ăsta în weekend, iar astăzi, spre surprinderea mea, am văzut fraza și la statusul unui prieten. Coincidență sau nu…este ceea ce mă frământă de un timp încoace. Ce este puterea și cine ar trebui să o aibă? Nu mă refer aici la puterea ca forță fizică și nici la marile figuri ale istoriei, înzestrate cu puterea de a fi schimbat destine. Ce aș mai avea eu de adaugat la asta? Am în minte puterea…în actualitate. Ce înseamnă și cum este percepută. Cât contează ea în societate și cine o are. Care este granița dintre puterea reală și iluzia puterii și, mai important, ești cu adevărat puternic dacă poți decide orice? Cine îți dă dreptul de a face bine sau rău? De a impune, de a elibera, de a umili sau de a susține, de a da preț lucrurilor și oamenilor? Cine legitimează puterea între oameni? Read the rest of this entry >>

10 motive pentru care nu m-as intoarce in liceu

madalinaroman post on April 16th, 2010
Posted in CÂND SCRIU...
  1. Matematica. Doamneee, ce cosmar! Dumnezeu m-a inzestrat cu multe calitati, dar si cu o ingrijoratoare incapacitate de a pricepe matematica. Ma uitam la integrale asa cum Decebal s-ar fi uitat la un LCD. Ma straduiam, vroiam…Mi-as fi dorit sa stiu…. Totul avea o limita, insa…Si totusi…am stiut din totdeauna ca matricele si logaritmii nu vor face parte din viata mea.
  2. Bisericutele. Vai de mine….imi amintesc si acum. Era grupul fitzelor fara creier, dar cu iubiti si povestiri in consecinta. Nedespartite… Mai era grupul visatoarelor, evident, fara iubiti…care papau telenovelele pe paine. Pe atunci, telenovelele erau un fel de Hanna Montanna de acum. Nu existai daca nu stiai ce a facut Jose Alfonso sau Marimar. Imbucurator este totusi ca astazi, problemele astea framanta mintile inainte de a intra in liceu. Read the rest of this entry >>

Povestea iubirilor noastre triste….

madalinaroman post on April 14th, 2010
Posted in CÂND SCRIU... Tags: , , ,

M-am saturat de modelul asta al iubirii pe care ni-l inoculeaza contextul istoric, societatea, literatura, tampenia, filmele comerciale, miturile, marketingul sau poate chiar noi insine. Ajung la concluzia ca ne chinuim singuri tot asteptand sa se intample ceva “ca in filme”. E o prostie sa crezi ca iubirea adevarata inseamna sacrificiu de sine, pentru binele celuilalt. Si e total absurd. Cine naiba isi mai da viata de dragul iubitei/iubitului. Si, in fond…este asta un lucru laudabil? Ma indoiesc…. Read the rest of this entry >>

Sa nu vorbesti cu strainii !!!

madalinaroman post on April 11th, 2010
Posted in CÂND SCRIU... Tags: , , ,

Ne amintim cu totii sfatul asta, nu? Am fost invatati de mici sa nu stam la taclale cu necunonoscuti, pe strada, in parc, la scoala. Am fost invatati sa nu dam drumul la usa cand nu cunoastem figura pe care o vedem prin vizor (in cazul in care, cocotati pe un scaun, ajungeam la vizor) sau sa nu divulgam date personale cum ar fi adresa, numarul de telefon sau programul de lucru al parintilor. Si iata ca sfatul nu era rau, deloc… Read the rest of this entry >>

Suntem prea saraci sa mai putem oferi….sau prea bogati sa ne mai pese?

madalinaroman post on April 9th, 2010
Posted in CÂND SCRIU... Tags: , , ,

Iata un fenomen interesant….reactia de respingere a informatiei cand suntem pusi fata-in-fata cu un caz social grav. Sunt multe de spus, asa ca voi porni de la un exepmplu concret.

 Saptamana trecuta am intrat in contact cu un caz care m-a impresiona. Radu, un copilas de 5 luni, s-a nascut cu o boala grava: o tumora care creste rapid si din cauza careia nu mai poate respira pe cale naturala. Nu se mai pune problema de zambit sau de hranit. Read the rest of this entry >>

WTF? BRB…SAU NU…

madalinaroman post on April 7th, 2010
Posted in CÂND SCRIU... Tags: , , , , , , , ,

WTF? E frustrant…aproape ca nu mai pot tine pasul cu noul limbaj…. si cand ma gandesc ca mi-au placut intotdeauna cuvintele. Supravietuirea inseamna adaptare rapida asa ca, indiferent cat este de neplacut, invatarea messenger-ezei este obligatorie, ASAP! In orice caz, IMHO cred sincer ca ne ducem cu totii pe apa sambetei. Sunt convinsa ca multi nu ar fi de acord…adica…e mai usor sa ceri ASL PLS, decat sa inchegi o conversatie care, de fapt, se baseaza pe cuvinte. Iar la final e mult mai simplu sa trantesti un GTG decat sa-ti amintesti formule politicoase de “la revedere” si “imi pare bine ca am avut aceasta conversatie”. Read the rest of this entry >>

Mai cred oamenii in bune maniere?

madalinaroman post on April 7th, 2010
Posted in CÂND SCRIU... Tags: , , , , ,

 Uneori ma intreb daca am ramas eu blocata undeva, intre educatia stricta primita de acasa, literatura pe care am ingurgitat-o cu pofta si filmele romantice cu el, cel curtenitor si ea, cea sfioasa. Se schimba vremurile. Asta e un lucru evident….dar este oare firesc sa se schimbe si valorile? Oare bunul simt isi largeste limitele, direct proportional cu avansarea in timp?

 Este demodat un el care ofera mana inainte ca ea sa coboare din masina, un el care ii trage scaunul inainte ca ea sa se aseze, Read the rest of this entry >>