Când in loc de Albă ca Zăpada, devii Moby Dick

madalinaroman post on December 8th, 2014
Posted in Cand Mamicesc...

Când afli că aștepți un bebe, totul devine minunat. Abia acum experimentezi împlinirea aceea despre care doar citeai în cărți sau pe site-urile de profil (din partea cărora, nu cu mult timp în urmă, te enervau la culme spam-urile și reclamele).

Și totuși, sunt unele întrebări care se nasc în miez de noapte, când e mintea mai odihnită, și le dau curs tot atunci….

–       O să mă mai iubești și când o să fiu cât Moby Dick?

–       O sa te iubesc toata viața, iubire.

–       Bine…

–       Dar o să mă iubești și dacă îmi apar vergeturi și or să rămână așa?

–       Nu contează asta. Atitudinea este cea mai importantă.

–       Bine…

Acum, nu am ce să fac decât să-l cred pe cuvânt, căci atunci când devii, peste noapte, un Făt Frumos, dar în varinta feminină, și crești în fiecare lună cât altele în 2-3 ani…e destul de greu să preconizezi în cât timp vei ajunge iar la niveul în care intri cu ușurință în rochia de mireasă sau poți dansa pe mese, în Vama Veche, fără să-ți întindă pescarii năvoadele, la răsărit. Poți, în schimb, pentru liniștea ta interioară:

  1. să îți juri, încă de pe acum, că după naștere nu mai pui gura pe nicio prăjitură,
  2. să îți planifici, deja, cele două ore pe zi de sala, și
  3. chiar să profiți de voucherele la împachetări fierbinți cu ardei iute sau alte mirodenii (aceleași mirodenii care, acum, îți fac afurisita asta de mâncare mai apetisantă și mai de nerefuzat ca oricând, dar care îți dau asigurări solemne că, după naștere, tot ele te vor ajuta să o dai jos).

Până la urmă, vorba aceea cu Universul care conspiră la îndeplinirea dorințelor tale cele mai ascunse, este adevărată: de câte ori nu ți-ai dorit, în secret, să fii personaj de poveste? Iată că nu e imposibil,  însă în lipsa unor cerințe clare, cu dimensiuni exacte, pe înțelesul astrelor, în loc de Albă-ca-Zăpada, te transformi încet în Moby Dick.

f5650184-0395-4f3c-8a8f-d64cc6f34d18Nu mai vorbesc de toate celelate confuzii (tot ale Universului, tu nu ai nicio vină) la care acesta te supune: vezi, pe pielea ta, ce ușor te transformi în Frumoasa-din-pădure-adormită, mai ales în primele trei luni, când tot ce vrei să faci este să dormi, și scoți flăcări pe nări, precum Balaurul, la fiecare țipăt isteric al alarmei, dimineața. (După patru luni, oricum vei adormi instantaneu după primele guri de vin (natural, permise!), deci povestea continuă, cu singura diferență că atunci când prințul vine și te sărută, te întorci enervată pe partea cealaltă și îi spui să întindă el rufele din mașina de spălat).

Nu mai vorbim de faptul că în tine se materializează însăși Gheonoaia, la fiecare neconcordanță care te scoate din zona ta de confort, fie că e vorba de laptopul care se blochează, de soarele prea puternic, de colegul care plescăie, de extremiștii unguri care sfidează drapelul țării și pare că nimeni nu ia măsuri (mă rog, asta nu se pune, căci mă scotea din țâțâni și înainte de a fi însărcinată).

Bineînțeles, în scurt timp treci de la Frumoasa-adormită la Alice-în-țara-Minunilor, capitolul: “Nu mai intru în haine” și, mai apoi, la Cenușăreasa amuzată, ai cărei proprii pantofi nu i se mai potrivesc (personal, n-am ajuns aici, dar …din povești, s-ar zice că e inevitabil). Nu mai vorbim că îți crește panica precum nasul lui Pinocchio când te gândești că, iată, nu ai cumpărat nimic pentru bebe (în afară de jucării cu muzicuțe), că nu te-ai decis încă ce nume să alegi din cele 73 de variante găsite, că nu ai citit nici măcar jumătate din cărțile cumpărate despre naștere (nu mai vorbim când treci la cele despre alimentația bebelușului sau despre educația și psihologia copilului, în fiecare etapă de dezvoltare) și, mai ales, că încă nu știi ce o să faci cu bebe când o să-l aduci acasă.

In plus, celelalte dileme continuă să apară (și tot în miez de noapte)…

–       O să mă mai iubești și dacă o să mi se lungească sânii ca pletele lui Rapunzel si o sa rămână așa?

–       Să n-ai nicio grijă!

–       Bine…

În fond, îl cred. Pentru că iubirea este deja palpabilă și crește, în fiecare zi, iar eu am privilegiul fericirii de a o purta.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *