CÂND SCRIU...

La ora de Viaţă

Am văzut că vine o perioadă, în viaţa fiecăruia, când doare până şi trezirea, când ne întoarcem la lipsa de sens şi lipsa de perspectivă, când totul în jur nu are culoare şi nu are decenţă, când absenţa direcţiei şi a încrederii ne obosesc şi ne întunecă. …şi totuşi, am învăţat că nimic nu e… Read More La ora de Viaţă

Cand Mamicesc..., CÂND SCRIU...

Sigur vrei copii?

La început, chiar îți dorești să fii mamă. Nu prea știi ce înseamnă asta cu adevărat, pentru că informațiile pe care le deții vin mai mult din fotografiile clasice cu mama alăptând fericită, într-o lumină caldă, care îi dă acea aură angelică (Photoshop-ul face minuni întotdeauna) sau din pozele cu familia fericită, în care el… Read More Sigur vrei copii?

CÂND SCRIU...

Rătăciri

Sunt momente în care viața te plesnește. Sau, cel puțin, așa percepem noi lucrurile…și suntem convinși de lipsa norocului, de pedepse divine, de plăți care au stat în așteptare, de nedreptăți sau de existența unei lecții date într-un limbaj mai presus de înțelegerea noastră. Pierderile ființelor sau lucrurilor iubite (fără să așez pe același nivel… Read More Rătăciri

CÂND SCRIU...

Nu poți iubi cu adevărat, fără a respecta

Ok…nu vreau să alunec în derizoriu. Blogul acesta este una dintre jucăriile preferate ale vieții mele de semi-adult. L-am umplut cu vise, cu gânduri și întrebări amprentate de fiecare etapă parcursă în ultimii ani, fără să mă întreb dacă ceea ce scriu este sau nu pe placul cuiva. Și voi continua să nu mă întreb…

CÂND SCRIU...

Ceilalți nu dor

Ceilalți nu dor. N-au cum. Gesturile lor sunt doar gesturi. Cerințele lor sunt doar cerințe. De fapt, când doare gestul celor apropiați noua, doare, de fapt, partea din noi care răspunde gestului. Care contracarează sau se supune. Care se revoltă sau rămâne pasivă. Care se lasă rănită sau atacă. Care realizează că, uneori, nu de… Read More Ceilalți nu dor

CÂND SCRIU...

Oamenii săgeți

M-am jucat într-o zi cu reprezentările, imaginându-mi că oamenii sunt săgeți. Ce ploaie de direcții! Abia atunci mi-a venit ideea: este foarte posibil ca fiecare dintre noi să avem propria axă pe care ne desfășurăm viața, iar aceasta să nu fie dată de obiective, ținte sau direcții de acțiune. E mai mult o caracteristică a… Read More Oamenii săgeți

CÂND SCRIU...

FAST FOOD sau FAST LOVE

Mâncăm pe apucate. Am uitat și plăcerea de a ne savura liniștiți cafeaua, dimineața. Rareori ne mai îmbie mirosul acestei licori magice, răspândit în toată casa și sărim tot mai des peste ritualul fierberii ei in ibric, preferând, mai degrabă, butonul espressorului. Trecem peste micul dejun, din lipsă de timp, luăm prânzul aplecați peste birou,… Read More FAST FOOD sau FAST LOVE

CÂND SCRIU...

Din sălbăticie: Coțofenele.

Când coțofenele se urcă pe bivoli……încep să privească lumea din vârful cornului pe care stau, cu grandomanie supremă, uitând că pentru privilegiul respectiv trebuie să scarmene toată blana. …devin tot mai agasante, cu țipăt de modistă supusă efortului, pentru a atrage atenția asupra muncii prestate. Nu mai contează că aceasta se reduce la ingurgitarea păduchilor.… Read More Din sălbăticie: Coțofenele.

CÂND SCRIU...

Dilemele tăuraşului (sau) Scurt tratat de alimentaţie forţată

Dacă aş putea să aleg, aş vrea să fiu, uneori, Tăuraşul Ferdinand. Ştiţi voi, viţeluşul acela din desenul animat, desprins de realitatea din jur şi permanent preocupat cu adulmecatul florilor şi păşunatul lent. Cred că e firesc să începi să mesteci mai cu grijă, după o anumită vârstă, mai ales când nu poţi alege alimentele… Read More Dilemele tăuraşului (sau) Scurt tratat de alimentaţie forţată

CÂND SCRIU...

Oamenii oglindă

 Revin la metafora aceasta…cum că oamenii sunt ca oglinzile. Întotdeauna am vrut să stau în preajma acelor oameni care, doar privindu-mă, aveau puterea de a mă face să vreau să fiu mai mult. Exact ca acele oglinzi care te arată mai suplu, chiar dacă tu știi că e numai o iluzie optică, însă doar prin… Read More Oamenii oglindă

CÂND SCRIU...

Siliconarea prieteniei

Cred că nu voi uita niciodată ceea ce un foarte bun prieten mi-a spus cândva: „Mădă, prieteniile adevărate sunt alea în care cei implicaţi au un interes comun sau un interes reciproc. Cineva îţi e prieten atât timp cât are ceva de câştigat de la tine. Altfel, frăţia de cruce, e mit. Nu rezistă”. Evident… Read More Siliconarea prieteniei

CÂND SCRIU...

Dicţionar de chestii proprii

DEFINIŢIA CRIOGENIEI: când orice element gastronomic reușit se adoarme în congelator, în așteptarea degustării în doi. DEFINIŢIA DECENŢEI – elementul non-chimic care deosebeşte omul de jivină DEFINIŢIA DORULUI – când timpul mă umple cu tine și mă golește de mine. DEFINIŢIA FUZIUNII – când te ating şi mă continui. DEFINIŢIA FLUXULUI ŞI REFLUXULUI – Când… Read More Dicţionar de chestii proprii

CÂND SCRIU...

Keep-it-simple

Cred că am avut o revelaţie. Aseară. La un pahar târziu de vin. Am crezut până acum (sau mi-am auto-impus) că RUTINA trebuie să fie căutarea permanentă, creşterea constantă a sinelui. Am fost convinsă că RUTINA trebuie să fie încercarea permanenta de a fi MÂINE un pic mai sus decât am fost IERI,

CÂND SCRIU...

To elope în galop… (sau analiza de risc a celor 3 minute în fața stării civile)

Totul începe în prima copilărie, când mireasa e asociată cu cea mai frumoasă dintre prințese și astfel apare acel vis feeric pe care orice fetiță, la un moment dat, primește asigurări că îl va trăi aievea. Apoi anii trec, fetița crește, pupă niște broscoi care, din păcate, nu se transformă în prinți, până când își… Read More To elope în galop… (sau analiza de risc a celor 3 minute în fața stării civile)

CÂND SCRIU...

Schimbarea la interfaţă

„Nu ştiu alţii cum sunt”, vorba eternului copil al Moldovei, dar eu nu cred în schimbarea fundamentală a unei persoane. Ne naştem cu un anumit bagaj genetic, pe care viaţa ni-l modelează într-o structură de susţinere a propriului nostru eu. Schimbarea fundamentală ar presupune tocmai modificarea acestei structuri, calcifiate în timp, iar procesul ar fi… Read More Schimbarea la interfaţă

CÂND SCRIU...

Scurt manual de instrucţiuni pentru reciclarea vechilor iubiri

Ne-am confruntat cu toţii, măcar o dată în viaţă (şi asta, doar dacă ar fi să recunoaştem aşa, de faţadă, căci negarea totală ar fi o constantă lipsită de credibilitate a ecuaţiei) cu sentimentul acela de viu disconfort la gândul (adesea – nespus, adesea – urlat, după puterea plămânilor fiecăruia) vechilor iubiri din viaţa persoanei… Read More Scurt manual de instrucţiuni pentru reciclarea vechilor iubiri

CÂND SCRIU...

De ce iubim bărbaţii?

Ei, da. Pare că întreaga tagmă masculină a rămas blocată – şi nu de azi, de ieri – în jurul aceleiaşi întrebări: “De ce iubim femeile?” Şi totuşi, în loc să vă plângeţi că nici marii înţelepţi ai lumii nu au putut găsi firul ariadnei către elucidarea acestui mister abisal, ar trebui să schimbaţi puţin… Read More De ce iubim bărbaţii?

CÂND SCRIU...

Când plouă

Mi-e dor să alerg în ploaie. Să nu mai existe nimic altceva decât senzaţii: muşchii dezmortiţi, respiraţia sonoră, durerea din piept, nevoia de mişcare, chef de viaţă şi ruptura aceea dureroasă, dar eliberatoare,  de cordoanele omblilicale pe care singuri le croşetăm de propriile noastre concepţii şi prejudecăţi şi din desişul cărora uităm să ieşim. Aşadar,… Read More Când plouă

CÂND SCRIU...

Iubirea şi societatea de consum

Ne-am obişnuit să credem că suntem datori vieţii pentru tot ce oferă bun, şi pedepsiţi de soartă pentru toate dificultăţile întâmpinate. Dacă e bine, invocam norocul, iar dacă e rău invocăm mereu o instanţă superioară responsabilă – indiferent cât de iluzoriu şi subiectiv este acest sistem de referinţă “bine/rău”. Am rămas puţini…cei care ştiu că… Read More Iubirea şi societatea de consum

CÂND SCRIU...

Ne-ntoarcem la Faust?

Azi scriu aiurea. O să arunc cuvinte fără sens pe o pagină albă. Şi dacă n-au sens, ce? Lumea însăşi l-a pierdut pe al ei. Oamenii orbecăie fără ruşine între iubire şi dispreţ, între moralitate şi falsă pudoare, între nesiguranţa de sine şi înjosirea celorlalţi, între iluzie şi corupţie, între nepăsare şi compromis. Compromis! Ce… Read More Ne-ntoarcem la Faust?

CÂND SCRIU...

Taclale cu gândul

Gândul:   Femeie! Mă exasperezi! Ce vrei? Eu:   Eu? Gândul:   Da, tu! Mă chemi, mă înţepi cu întrebări! Încerc să-ţi găsesc răspunsul şi tu nu-l auzi! Chemi alte şi alte şi alte întrebări! Ce vrei, de fapt? Eu:   Eu? Nimic… Gândul:   Femeie, e două noaptea! De ce mă chemi? Eu:   Doar mă gândeam…

CÂND SCRIU...

Scrisoare de netrimis

Ne dezmorţim aripile de nemângâieri. Prin exerciţiu, vor învăţa, din nou, să zboare. Ne dezrobim ochii de nepriviri. Vor vedea mai clar, după ce trece bruma. Ne dezlegăm glasurile de nechemări. Va veni şi ziua când vor striga, iar!

CÂND SCRIU...

Despre iubiri…

Cred că doar sufletele neevoluate iubesc la fel, de fiecare dată, şi au aceleaşi aşteptări de la iubirile din viaţa lor. Poate că viaţa ne oferă, aproape mereu, şansa de a alege cum să iubim…sau poate că iubirea alege forma în care ni se arată …căci… …sunt iubiri “accesibile”, pe care le putem avea doar… Read More Despre iubiri…

CÂND SCRIU...

Spărturi în ziduri

Mă fascinează o spărtură dintr-un zid. De câte ori trec prin faţa ei, o caut cu îngrijorare, de teamă să nu-i fi fost ucis strigătul cu straturi mute de ciment şi var, căci intuiesc un proprietar nemulţumit de cicatricea asta, pe obrazul zidului său scump. Şi totuşi, e atât de frumoasă, ca o floare de… Read More Spărturi în ziduri

CÂND SCRIU...

Fără petale…

Scriu pentru mine. Şi pentru ochii care nu au uitat să asculte. Şi vreau să vorbesc despre lucruri evidente, pe care le ascundem cu abilitate, aşa că scriu pentru cei care au curajul să-şi vadă greşelile şi să se întrebe dacă-şi mai trăiesc viaţa pe au visat-o, dacă sunt persoanele care ar dori să fie…sau… Read More Fără petale…

CÂND SCRIU...

:)

Mă gândesc că atunci când ți se dă un șut în fund, e pentru că cineva, acolo sus, te vrea cu un pas mai în față. Iar atunci când ți se dă un pumn în burtă, este tot pentru că cineva, acolo sus, te îndreaptă cu fața spre pământ nu pentru a te umili, ci pentru… Read More 🙂

CÂND SCRIU...

Șah Mat

Sunt oameni care se consideră mici, atât de mici încât s-au pierdut de ei înșiși. Și sunt oameni care se consideră mari, atât de mari că au ajuns mausoleul venerației propriei persoane. Sunt oameni care renunță prea devreme la vise și oameni care nu știu să renunțe la jilț. Deși ar fi timpul… Un jilț… Read More Șah Mat

CÂND SCRIU...

Dor de Vama Veche

N-am fost niciodată un vamaiot. Nici nu voi fi. Mi-a intrat prea adanc în sânge asfaltul prăfuit al Bucureștiului și totuși, mi-e dor de o seară la Vama Veche… cu vin, cu dans pe nisip, cu vântul în păr. Acolo unde toată lumea se amestecă, încet-încet, cu toată lumea, unde tristețile dispar, unde figurile dispar…… Read More Dor de Vama Veche

CÂND SCRIU...

Părinților mei….

E Ziua Copilului, însă fără voi, n-aș fi avut niciodată șansa de a fi trăit o copilărie atât de minunată. Vă mulțumesc pentru că m-ați dorit și pentru că mi-ați dat viață. Vă multumesc pentru că sunteți de fiecare dată acolo unde și eu ar fi trebuit să fiu mai des… Și vă mulțumesc pentru… Read More Părinților mei….

CÂND SCRIU...

Grăbește-te turcește…

Nu mă număr printre românii dornici de zboruri internaționale, care imediat după ’89 au dat fuga pe meleaguri turcești, nu pentru culturalizare și schimb de experiență, ci pentru negoțuri ieftine prin talciocuri. Eram oricum mult prea mică atunci…prin urmare am așteptat 20 de ani până să calc pe pământul modernizat al lui Ataturk…Mai bine mai… Read More Grăbește-te turcește…

CÂND SCRIU...

Să brevetăm scuipatul

Mă miram până acum de fiecare dată când pe stradă, în parc, la metrou, în stație…peste tot unde aruncam privirea, îmi rămânea pe retină un scuipat abandonat fără regrete de câte un neaoș  vorbitor de dulcea limbă română. Mă enervam pe loc și, aproape neintenționat, aruncam fără glas câte un gând murdar, scos cu greu… Read More Să brevetăm scuipatul

CÂND SCRIU...

O lume PR-izată

Dacă în urmă cu câțiva ani era la modă să vorbim despre mc’donaldizarea societății, fenomen descris nu ca fatalitate ci ca firesc al evoluției societăților de consum, astăzi observ o tot mai acută tendință de PR-izare a lumii (a vieții chiar), cu toate elementele ei componente (mai mult sau mai puțin materiale). Sunt încă departe… Read More O lume PR-izată

CÂND SCRIU...

Suntem prea saraci sa mai putem oferi….sau prea bogati sa ne mai pese?

Iata un fenomen interesant….reactia de respingere a informatiei cand suntem pusi fata-in-fata cu un caz social grav. Sunt multe de spus, asa ca voi porni de la un exepmplu concret.  Saptamana trecuta am intrat in contact cu un caz care m-a impresiona. Radu, un copilas de 5 luni, s-a nascut cu o boala grava: o… Read More Suntem prea saraci sa mai putem oferi….sau prea bogati sa ne mai pese?

CÂND SCRIU...

WTF? BRB…SAU NU…

WTF? E frustrant…aproape ca nu mai pot tine pasul cu noul limbaj…. si cand ma gandesc ca mi-au placut intotdeauna cuvintele. Supravietuirea inseamna adaptare rapida asa ca, indiferent cat este de neplacut, invatarea messenger-ezei este obligatorie, ASAP! In orice caz, IMHO cred sincer ca ne ducem cu totii pe apa sambetei. Sunt convinsa ca multi… Read More WTF? BRB…SAU NU…