Cum să explici unui copil ce s-a întâmplat pe 9 iunie 2018?

madalinaroman post on June 11th, 2018
Posted in CÂND SCRIU...

Mă bântuie un gând. Dacă Ioana mea ar fi fost puțin mai mare și m-ar fi întrebat ce s-a întâmplat în Piața Victoriei pe 9 iunie…cum i-aș fi explicat? Îmi dau lacrimile și am un nod atât de mare în gât. Cum să-i explici unui copil ce se întâmplă, astfel încât să înțeleagă, totuși, gravitatea evenimentului, să discearnă între bine și rău, să nu se alimenteze cu ură, dar nici să se sperie…

Avem o datorie imensă, ca părinți, să nu sădim ura și disprețul în sufletul copiilor noștri, nici măcar atunci când vorbim despre lucruri negative precum corupția, minciuna, hoția.

Copiii noștri nu trebuie să crească având repulsie față de politică! Poate că ei, peste 20-30 de ani, vor fi cei care o vor face corect și transparent.

Copiii noștri nu trebuie să ne simtă dezamăgirea față de țara în care trăim. Poate că așa vor cultiva în ei dorința de a rămâne aici și de a schimba lucrurile în bine. Un bine comun, al tuturor, inclusiv al celor (și al copiilor celor) care au răspuns “prezent” în Piața Victoriei, pe 9 Iunie 2018…

Copiii noștri nu trebuie să crească în resemnare. Poate că ei chiar vor avea curajul să creadă în schimbare și să acționeze în direcția ei…

Copiii noștri nu trebuie să învețe ura, căci cel mai grav lucru, pentru acest popor, ar fi să ne divizăm tot mai mult. O Românie formată din mai multe Românii are cele mai puține șanse să evolueze. Poate că ei vor avea răbdarea necesară de a-i educa pe cei din “9 iunie”, de a-i ajuta să înțeleagă… Divide et impera este doar apanajul liderilor slabi.

Cum să explici unui copil o situație complicată, în cuvinte simple? E foarte greu…

Dacă Ioana m-ar întreba, cred că i-aș spune așa: “Mami, știi cum ne jucăm amândouă și ție îți place să mă păcălești, întinzându-mi jucăria și apoi retrăgând-o fix în momentul în care sunt pe cale să ți-o iau din mână? Noi ne amuzăm tare în felul acesta, iar eu mă bucur când faci ghidușii, pentru că așa îți dezvolți reflexele și rapiditatea în mișcări, agerimea minții și zâmbetul.

Vezi tu, în Piața Victoriei au fost aduși foarte mulți oameni, exact în urma unui joc ca acesta… Cineva le-a arătat niște jucării, iar ei s-au întins după ele. Astfel de ghidușii ar trebui să rămână doar în jocurile copiilor dar, din păcate, sunt și oameni mari care au schimbat jucăria cu câțiva lei, cu mâncare sau cu multe promisiuni și, astfel, au reușit să schimbe regulile jocului. Mami ți-a zis că nu e frumos să minți și, din păcate, mă simt neputincioasă să văd că, în jur, oamenii se folosesc de minciună pentru a-și atinge scopul. Misiunea mea, de a-ți dovedi că minciuna este un lucru rău devine astfel tot mai grea și de aceea mi-aș dori mult doar să ai încredere în mine. Și să mă crezi pe cuvânt. Măcar un timp, până când vei putea să faci propriile alegeri. Îți promit că le voi respecta, chiar dacă, pe alocuri, nu se vor suprapune peste viziunile mele.

Mami, în Piața Victoriei nu au fost oameni răi. Au fost oameni triști, flămânzi, obosiți, dezorientați, care sperau la ceva mai mult și la ceva mai bun decât au acum. Au fost oameni pentru care, din păcate, nu s-a făcut nimic bun până acum. Au fost oameni cărora, atunci când erau copii, mămicile și tăticii lor nu au știut sau nu au putut să le ofere nimic… Cândva, acești oameni au fost și ei copii, dar au crescut fără șanse și opțiuni. Ei nu au știut ce înseamnă iubirea. Nu au mers la grădiniță și poate nici la școală. Nu știu să citească sau să scrie, nu știu să socotească. Nu au acces la medic, pentru a-și trata bolile sau dantura (din lipsă de informație sau de bănuți), nu au fost educați să respecte curățenia – propriului corp sau a locului în care stau. Sunt oameni care, poate, nu au ieșit niciodată din satul lor și care depind de ajutorul social. Adică de niște bănuți pe care îi primesc lunar, fără a munci pentru ei. Mă complic în explicații? Cred că da… Cu alte cuvinte, sunt oameni care, în majoritatea lor, nu știau adevăratul motiv pentru care au fost aduși acolo, nici ce scria pe pancartele pe care le fluturau și nici ce înseamnă cuvintele pe care le scandau. Sunt oameni lăsați să rămână în ignoranță, dependenți total de micile ajutoare.

Ioana, cel mai minunat dar, în viață, de la Dumnezeu, este sănătatea trupească și sufletească. Având aceste daruri mărețe, datoria fiecărui om este să își șlefuiască sufletul și spiritul, așa cum șlefuiești o piatră prețioasă. Șlefuirea se va face doar citind mult, căutând răspunsuri la întrebări, alergând după prezența oamenilor înalți în spirit și cunoștințe, ascultând. Ascultând mereu opiniile celor din jur și apoi comparând-le. Numai așa îți vei putea construi propria independență și propriul zid de apărare împotriva minciunilor și înșelătoriilor. Numai așa nu vei mai fi tentată de “jucăria” pe care oamenii rău intenționați o vor flutura în fața ta, pentru a te ademeni.

De ce i-au amăgit?

Mi-e atât de greu să îți răspund la întreabarea asta… Uite, știi cum e atunci când mami îți oferă o porție de desert, iar după ce o termini mă rogi să îți mai dau o altă porție, deși știu perfect că ești sătulă și ai mâncat exact cât ai avea nevoie pentru următoarele trei sau patru ore? Ei bine, un fel de efect al desertului apare în cazul oamenilor care preiau puterea sau care încep să aibă mulți bani. Vor mereu mai mult și mai mult, uitând să își dea seama că, pur și simplu, au mai mult decât suficient pentru a-și găsi fericirea. Uitând să mai facă ceva și pentru ceilalți. Copile, lăcomia este o capcană atât de periculoasă! Cine este lacom, pierde echilibrul și este în stare să facă orice pentru bani, putere sau pentru ceea ce își dorește însă, la rândul său, este pierdut în propriile prăpăstii. Și oamenii răi sunt nefericiți. Poate chiar mai nefericiți decât victimele lor. De aceea, aș vrea atât de mult să înțelegi că în viață, simțul măsurii este foarte important, în orice! A mânca, a vorbi, a acționa cu măsură, în deplin echilibru…aceasta este, din punctul meu de vedere, formula armoniei. Nu voi fi niciodată un părinte care să te îndemne să te arunci cu capul înainte după visurile tale. Aș vrea să te învăț măsura și bunul simț. Cu ele…nu cred că vei da greș niciodată.

Tocmai de aceea, față de acești oameni pe care i-ai văzut în Piața Victoriei, aș vrea să te apleci mereu cu milă, cu înțelegere, cu dorința de a ajuta, dar peste toate acestea, mereu, mereu, să troneze precauția, pentru că acești oameni sunt precum animăluțele flămânde, care nu vor ezita niciodată să atace pentru a-și procura, prin orice mijloace, pâinea. Oamenii ăștia sunt crescuți, nu educați. Sunt oameni mari, cărora li s-a spus acum o poveste cu un balaur, care i-a îngrozit. Lor nu le-a citit nimeni povești, la timpul potrivit. Lipsa poveștilor din copilărie îi face pe oamenii mari să se sperie de balauri, la maturitate. Oamenii aceștia, în ignoranța lor, nu știu că, de fapt, hoțul banilor lor este propria lene. Pentru că nimeni nu le-a spus că munca înnobilează.

Mami, mi-aș dori să nu ai nicio culoare politică, asemenea mie și lui tati, dar asta va fi exclusiv alegerea ta. Lasă-ți mintea deschisă și ia ce e mai bun din toate principiile șevaletului politic. O politică făcută corect este cheia către prosperitatea unui popor. Aș vrea însă să îți spun că dincolo de a adera la o culoare politică, mai rău e să urăști o culoare politică. În primul rând, pentru că ura paralizează buna-judecată și blochează deciziile corecte. Ura ucide iubirea și soluțiile. În al doilea rând, pentru că nu există o culoare politică exclusiv rea. Fiecare partid politic se naște având la bază principii bune. Nu partidele sunt vinovate de haos, ci cei care uită să pună în aplicare aceste principii cu care, inițial, conving. Sunt oameni extraordinari sub fiecare culoare politică. Mă rog la Dumnezeu să îi întâlnești doar pe aceștia.

Mami, aș vrea ca în viață, alegerile tale să se bazeze pe două principii: să nu îți faci rău ție și să nu faci rău nimănui altcuiva. Aș vrea să înveți să dezvolți, în mintea ta, scenarii posibile pentru fiecare alegere pe care intenționezi să o faci și să întrevezi, cu ochii minții, eventualele consecințe. Numai atunci să acționezi: când vei fi sigură că ai diminuat riscul de a răni – pe tine sau pe ceilalți. În rest…mă rog ca Domnul Dumnezeu și Fecioara să te orotească la fiecare pas”.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *