CÂND RECOMAND...

“Ești ceea ce mănânci”? Dar dacă nu știi ce mănânci?

Îngrijorarea mea față de calitatea alimentelor pe care le consum a crescut cu mult înainte să devin mamă, însă odată cu începerea diversificării, stresul pare că a atins cote imposibil de măsurat.

Din păcate, România este una dintre piețele extrem de permisive, care importă legume, fructe și carne de calitate foarte proastă pentru că, vorba aceea…la noi merge și așa. În plus, românul cumpără cam tot ce este ieftin…

Un lucru bun este că a crescut numărul avertismentelor și informărilor din partea mai multor specialiști în domeniul alimentației și nutriției, cu privire la pericolul consumului excesiv de alimente procesate, fructe și legume (aspecuoase, atractive), dar tratate în exces cu substanțe de sinteză, carne injectată cu aditivi, antibiotice, conservanți ș.a.m.d.

Părțile mai puțin bune sunt, însă, mult mai multe. În primul rând, în vârtejul vieții și, mai ales, în condițiile unui nivel scăzut de viață, marea majoritate a românilor optează pentru alimentele foarte accesibile la preț. E și firesc acest lucru, într-un stat în care puterea de cumpărare scade. Ori alimentele cu preț mic, de cele mai multe ori, sunt cele mai bogate în substanțe nocive, care le asigură aspectul și prospețimea pe termen lung.

Pe de altă parte, în multitudinea altor priorități de zi cu zi, consumatorul obișnuit uită să citească etichetele, dar mai ales să se informeze asupra posibilelor efecte asupra sănătății pe care le pot avea substanțele nocive conținute de alimentele cumpărate. În al treilea rând (și acesta este cel mai grav, după părerea mea), asist cu stupoate la o atitudine aproape generalizată, echivalentă cu ignoranța, de…totală nepăsare față de conținutul nociv al alimentelor. Marea majoritate a populației își justifică opțiunile culinare prin “Și ce vrei? Să nu mai mănânc nimic?” sau prin “Lasă că nu mor din asta”. Este de apreciat optimismul nativ al românului, dar în condițiile în care avertismentele referitoare la “micul Cernobîl” din alimente devin tot mai dese, atunci încăpățânarea neacordării atenției asupra a ceea ce punem în farfurie, cu bună știință (ghidați de foame, pofte, nevoi, grabă), poate fi fatală.

Este momentul să ne trezim și să refuzăm să mai fim cobai.

Tocmai de aceea, când am descoperit că există Green Test Eco, aparatul acesta minune care măsoară nivelul nitraților din legume, fructe și carne (iar varianta Eco Test 5) vine cu funcții suplimentare de detectare a calității apei, a nitraților din pește și a radiațiilor din mediu, am căutat imediat modalitatea de a-l comanda. Auzisem de Green Test încă de anul trecut când am vrut să îl cumpăr, l-am găsit doar pe Amazon, dar prețul m-a făcut să închid site-ul mai repede decât aș fi vrut.

Revenind anul acesta asupra produsului, la o primă analiză a pieței, prețul mi s-a părut, în continuare, destul de mare, și am avut inclusiv intenția de a-l comanda de pe site-urile din afară, însă spre surprinderea mea, în UK, Germania, US și chiar China (celebrul Aliexpress), produsul era la același preț ca în România. Tocmai de aceea, am considerat că a-l comanda din afară nu ar fi justificat diferenta de maxim 4 euro, pe site-ul pe care l-am gasit la prețul cel mai avantajos.

Presimțeam, încă de la început, că un astfel de aparat poate fi o armă cu două tăișuri: pe de-o parte, un real ajutor în a selecta cu mai multă grijă legumele, fructele și carnea, dar pe de altă parte o reală sursă de stres și enervare, când vine vorba despre opțiunile restrânse pe care le avem în materie de surse sigure pentru mâncarea sănătoasă.

Primele impresii

Am așteptat Green Test Eco 5 ca pe Moș Craciun, iar primul lucru pe care l-am făcut, după ce mi l-a înmânat curierul, a fost sa scot din frigider toate legumele și fructele pe care le aveam, pentru a le testa. O parte dintre ele erau de la țară și le păstram în „sertarul Ioanei”, acolo unde depozitez toate alimentele sigure pentru bebe. Măsurătorile nu au dat greș, în sensul în care știam sursa alimentelor respective și mă așteptam ca nivelul nitraților din ele să fie minim.

Am testat și pepenii – atât roșu, cât și galben –ambii cumpărați din piață, de la “țărani”. Ambele măsurători au indicat alerta roșie, cu mesajul “Pericol! Conținutul excesiv de nitrați sugerează pericolul consumării produsului”, ceea ce m-a convins, încă o dată că…țăranul român a murit. Când spun “țăran”, mă refer, bineînțeles, la ființa fără pereche pe care Goga o descria în versuri, care își muncea pământul cu sufletul și cu respectul față de natură. Țăranul de azi (și nu mă refer la bișnițarii care cumpără și vând la a treia mână produsele) s-a transformat într-un comerciant care își urmărește câștigurile și care pompează în legumele și fructele din ferma proprie susbstanțe de sinteză, până uită cum îl cheamă. Până la urmă, în lipsa unei legislații în această direcție (ceea ce, automat, nu responsabilizează și nu trage pe nimeni la răspundere), moralitatea devine un mit, iar respectul pentru consumator – doar un slogan.

 

Cum funcționează Green Test

Green Test Eco funcționează extrem de simplu și la îndemână. Eu am ales modelul Green Test Eco 5, care are cinci funcții de testare: pentru legume, fructe, carne, peste, apă și radiații.

Prima impresie pe care am avut-o atunci când am început să lucrez cu el a fost că se mișcă destul de greoi, pentru că era necesar să apăs mai tare cu degetul pe ecranul tactil. Am sunat la distribuitor să semnalez această problemă și mi s-a spus că nu este nimic în neregulă cu aparatul, ci că a fost astfel conceptul pentru a putea fi utilizat, în primul rând, de producătorii/distribuitorii de legume care, de regulă, poarta mănuși de protecție sau pot folosi un pix, de exemplu, pentru manevrarea aparatului. Deci, eranul nu are sensibilitatea celui de la smartphone, dar merge mult mai ușor atunci când este atins cu un pix (cu mina retrasă, de exemplu), decât cu degetul.

Discutând cu reprezentanții Green Test despre acest lucru, am aflat că au și un showroom al tuturor produselor pe care le comercializează. Fiind un domeniu care mă interesează, intenționez să merg la o prezentare de produs și chiar vă lansez o provocare (celor care îmi împărtășiți interesul pentru mâncarea sănătoasă și informația corectă): spuneți-mi ce întrebări vă vin în minte despre aparat și promit să mă documentez pentru a răspunde la ele.

Eu am propria listă cu întrebări și promit să revin cu lămuriri. Pur si simplu, fac această documentație pentru mine și familia mea, alimentația fiind un aspect care mă interesează foarte tare, iar dacă informația poate ajuta, o pun la dispoziție cu mult drag. Chiar cred cu tărie că avem nevoie de mai multe campanii și inițiative de a educa, în mod corect, consumatorul. Este imperios necesar să acordăm o atenție deosebită educației alimentare copiilor noștri. De startul pe care noi li-l oferim, va depinde, într-o anume măsură, sănătatea lor. Cealaltă măsură va depinde de Dumnezeu, dar am convingerea că și Dumnezeu ajută mai mult acolo unde noi intervenim cu bune intenții. Omul sfințește locul. Și farfuria.

 

Prime concluzii

A fi atenți la ce punem în coșul de cumpărături nu este echivalent cu “vrei să nu mai mănânc nimic?”. Este echivalent cu a începe să mâncăm mai sănătos, mai organizat, mai conștient. De fapt, de aici pornește și problema noastră. De la conștientizare sau, mai corect spus, de la lipsa de conștientizare a ceea ce mâncăm, ce facem, ce spunem.

Asist cu durere la un aspect atât de evident, care ne costă și ne va costa foarte mult, ca popor: am uitat să (ne) conștientizăm. Ne lăsăm conduși de oricine și de orice altceva, prin culoarul vieții, numai de noi înșine, nu. Parcă plutim într-o transă din care nu ne mai deșteptăm și, în tot acest timp, suntem conduși de reclame proaste, de marketingul agresiv, de legi incorecte, de principii corupte, de conducători nepotriviți, de delăsare…

E momentul unui restart. De ce n-am începe cu propria noastră farfurie?

 

Notă.

Acesta nu este un articol sponsorizat! Am achiziționat aparatul de pe E-mag, ca orice client comod (și abia ulterior am observat că pe site-ul www.e-greentes.ro – site-ul distribuitorului, aparatul este chiar mai avantajos ca preț. Comoditatea se plătește!). Pentru mine, Green Test merită investiția. M-am gândit că deja am ajuns la nivelul la care prețul unui coș de cumpărături, pentru o săptămână, depășește, de cele mai multe ori,  jumătate din prețul Green Test Eco 5, ceea ce face ca, pe termen lung, investiția chiar să merite, iar Green Test Eco este un aparat ce ar trebui să existe, după părerea mea, în buzunarul oricui este interesat de alimentația corectă și de sănătatea întregii familii.

Practic, eu cred că dacă producătorii sau distribuitorii de legume, fructe, carne, pește, ar începe să conștientizeze că clientul român nu mai poate fi înșelat atât de ușor și că acesta a început să învețe să își verifice marfa, înainte de a o achita, poate că ar fi mai atenți cu ceea ce încearcă să ne vândă. Dacă educația nu pornește de la producător, către client, așa cum eu aș vedea direcția corectă (pentru că producătorul e cel care dirijează procesul, care are informația, care știe ce face etc), atunci…haideți să o luăm invers: de la client către producător. Aceștia trebuie educați în spiritul respectului față de client. Pornind de la respect, se poate clădi orice tip de relație.

Așadar, dacă informația vi se pare de folos, revin cu noi detalii.

1 thought on ““Ești ceea ce mănânci”? Dar dacă nu știi ce mănânci?

  1. Multumesc pentru articol! Foarte util si, din pacate, adevarat!
    Probabil ca voi cumpara si eu un astfel de aparat, chiar daca voi ajunge in situatia de a nu mai avea ce sa mananc 🙂
    Apropo de mancare, unde ai gasit somon asa “curat” (utlima poza)?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *