Scrisoare deschisă către conducătorii noștri

Scrisoare deschisă către conducătorii noștri

Stimați domni conducători,
Dragi domni conducători,
Domnilor conducători,

 N-am să încep prin a vă acuza de nimic. Dovezi ar fi, dar paradoxal, ele nu există. Și nici n-am să încep să folosesc cuvinte licențioase. Ar fi sub demnitatea mea de om. În plus, aș trăda truda părinților mei de a-mi fi oferit o educație exemplară, într-o lume în care respectul față de ceilalți nu mai are nicio valoare. Și nici n-am să încep să mint, spunându-vă că mai cred în bunele dumneavoastră intenții. Sau în buna strategie. Sau în bunul dumneavoastră simț. Sau în buna dumneavoastră credință. Sau în…ceva bun pe care pretindeți că încă îl mai aveți.

Nici n-am sa vă trag la răspundere pentru ceea ce ne faceți. În fond, nu este vina dumneavostră că v-am votat. Este vina noastră, a oamenilor simplii care au făcut imprudența să spere.
Nici n-am sa încep să vă critic. Toată lumea face asta, așa că o critică în plus ar întâri zidul inutiulitatii celorlalte, eliberate pană acum.

Nici n-am să vă întreb ce ați făcut până acum, cu țara, cu fabricile și uzinele, cu oamenii, cu banii îmbrumutați….pentru că știm. Tara e în paragină, fabricile și uzinele s-au falimentat și s-au vandut pe nimic, oamenii au fost umiliți și au fost învățați să-și asume inferioritatea față de celelalte nații, să se rușineze cu faptul că sunt români. Banii împrumutați…ehhh…au intrat în buzunarele voastre, ale norocoșilor întâmplați să ne conducă. Știm toate acestea…știm mai multe…și totuși…nu găsim răspunsuri.

N-am să vă întreb nici măcar de ce procedați așa. Mă tem că e prea târziu să aflăm răspunsul la asta. Și oricum nu ar mai conta.

Am să vă întreb doar CUM?

CUM puteți să vă uitați în oglindă? Și ce vedeți acolo? Incapacitatea de a îndrepta lucrurile sau minciuna pe care ne-ați împroșcat-o în față, îmbrăcată în hainele falsei speranțe? Vă vedeți limitele de a salva niște oameni pe care i-ați adus în pragul disperării sau zâmbiți victorios pentru că profitul personal a ieșit peste așteptări?

CUM puteți să ieșiți în fața oamenilor și să anunțați moartea previzibilă a celor care oricum trăiau la limita subzistenței? Nu vă dor lacrimile batrânilor? Nu vă tresare inima când le vedeți disperarea din glasuri și curajul de a fi ieșit în stradă doar pentru că este singurul lucru gratuit pe care îl mai pot face? Eu știu că părinții dumneavoastră sunt feriți de măsurile tranșante pe care le aplicați, pentru că ați avut grijă să vă strângeți fonduri și pentru urmașii, urmașilor voștri. Dar părinții și bunicii noștri? Cât valoarează viața lor?

CUM puteți să tăiați veniturile tinerelor mame? Nu vă gândiți că veți crea o lume urâtă în care oamenii de bun simț se vor teme să dea viață copiilor? În care singurii reproducători robotizați vor fi doar cei lipsiți de educație și mijloace decente de viață, care în lipsa unei activități decente nu vor face decât să-și bată nevestele și apoi să le facă plozi? Măcar din egoism personal, nu vă gândiți că urmașii voștri vor fi contemporani cu urmașii acestor scursuri sociale, care le vor da un cap la colț de stradă? (nu că nu ar exista în asta un mod de a se face dreptate)

CUM puteți vorbi de suveranitate, când ne-ați transformat într-un pașalâc? Suntem vânduți cămâtarilor fără ca măcar să fi beneficiat de avantajele împrumutului lor. Și ar fi fost bine dacă măcar ar fi beneficiat țara. Dacă ar fi înflorit turismul sau exportul, dacă am fi avut autostrăzi sau litoral, dacă ar fi crescut producția în agricultură sau în orice altă industrie. Dar a murit tot….s-a ofilit încet, încet, în timp ce buzunarele dumneavoastră au pocnit, neîncăpătoare.

CUM puteți vorbi despre demnitate, când voi înșivă nu sunteți decât materializarea umilinței și a nepăsării?  Pentru că în țara asta s-a implementat o cultură a umilirii cetățeanului, de la ghișeele la care se așează pentru a-și plăti taxele, unde este tratat ca ultimul cerșetor, până la spitalele în care vine cu speranța salvării și nu știe dacă va avea norocul să se mai întoarcă acasă. Pentru că nu vă pasă de nimic altceva decât de propria bunăstare și de propria siguranță.  Pentru că vă tratați migrenele cu excursii pe plaje însorite, iar analizele de rutină le faceți în clinici particulare din străinătate. Pentru că nu aveți habar de realitatea în care trăim noi, dar în schimb vă audo-denumiți elitele unui popor pe care l-ați acoperit de rușine.

CUM puteti vorbi despre solidaritate, când voi înșivă nu ați știut ce înseamnă asta? Ani de zile nu v-a păsat de nimic, iar acum oferiți un circ ieftin celor care v-au crezut minciunile și au sperat că poate sunteți cheia către decența pe care o așteptau de atâta vreme. Și acum cereți solidaritate pentru a depăși o criză creată de propriul vostru avarism.

Nu vă gândiți că ucigând speranța, alungând ultimii oameni inteligenți din țară către meleaguri mai decente, înrobind tinerețea și furând fără limită sau rușine de la cei care nu mai au nimic…..veți ajunge să nu mai aveți pe cine conduce? Câte datorii mai aveți de plătit, domnilor conducători? Și cu ce preț? Și cu ce scop? Pentru că ați vândut ce nu vă aparține și probabil că acum nu vreți decât să-i linșați rapid pe cei “în plus”, care mai au un dram de putere pentru revoltă.

1 Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.