Cand Mamicesc..., CÂND SCRIU...

Sigur vrei copii?

La început, chiar îți dorești să fii mamă. Nu prea știi ce înseamnă asta cu adevărat, pentru că informațiile pe care le deții vin mai mult din fotografiile clasice cu mama alăptând fericită, într-o lumină caldă, care îi dă acea aură angelică (Photoshop-ul face minuni întotdeauna) sau din pozele cu familia fericită, în care el și ea se pierd unul în ochii celuilalt, în timp ce brațele li se împreunează în jurul unui bebeluș minunat și (întotdeauna) liniștit.

De fapt, lucrurile stau cam așa: ajungi acasă cu un bebeluș gingaș și foarte firav, după cel puțin trei nopți nedormite într-o maternitate în care alte zeci de proaspete mămici au trecut fix prin aceleași stări ca ale tale. Nici nu contează prin ce modalitate ai născut, căci acasă lucrurile sunt la fel pentru toată lumea: te lupți cu oboseala cruntă, cu durerile ascuțite în tot corpul (nu numai în zonele afectate de nașterea naturală sau cezariană), cu o foame cumplită, un stres colosal (mai ales dacă te afli la primul copil), pentru că nu știi ce să faci, ca să faci bine. Te cuprinde deopotrivă fericirea și spaima… Așadar, încep nopțile de nesomn, iar lecturile despre maternitate (de la cărți întregi, devorate cu teama că încă nu știi suficient, până la cele mai banale articole, citite întâmplător încă de pe vremea când nici nu te gândeai să concepi un copil) parcă prind viață și încep să te bântuie cu cele mai negre informații. Te înspăimântă orice: că bebe doarme prea mult sau că nu prea doarme; că nu se satură cu laptele tău sau că, dimpotrivă, refuză sânul; că în scutec găsești prea des diverse chestii (prea moi sau prea tari, prea colorate sau prea translucide) sau că, din contră, nu găsești deloc (și atunci constipația lui devine dramă). Te îngrijorezi că nu râgâie după ce a mâncat, că nu se mișcă în timpul somnului, că poate nu respiră cum trebuie sau că se poate sufoca. Te sperie când cere prea des de mâncare sau când nu prea cere deloc, când îi apar bubițe și iritații în diverse părți ale corpului, când se zgârie cu propriile unghiuțe, când nu se mai termină episoadele de muci sau tuse, când cade din pat, când plânge prea mult, prea des, când e prea agitat sau, dimpotrivă, când e prea liniștit, când face febră sau când e apatic. Când mănâncă de pe jos și se îneacă cu chestii la care nu te-ai fi gândit niciodată că le poate găsi.

Sigur vrei copii?

Să nu uităm, apoi, de cauzele externe, care generează frici și mai mari. Îi faci sau nu vaccinurile? Îl duci sau nu în comunitate mai devreme sau mai târziu decât au făcut-o prietenii sau rudele, cu copiii lor? Folosești sau nu tipul “x” de scutec, tipul “y” de scoică, modelul “z” de scaun auto…pentru că despre fiecare ai citit atât lucruri pro, cât și groaznice-contra și sigur nu vrei să riști nimic. Intri în bucla fără sfârșit a “cumperi-încerci-arunci”, în care nimic nu atinge gradul de eficiență pentru ceea ce cauți, de fapt.

Și apoi, bebe crește. Dacă în primul an ți-ai mai putut trage sufletul puțin (pentru că doarme destul de mult timp), când deja începe să meargă de-a bușilea, s-a terminat cu libertatea ta de mișcare. Te urmărește peste tot, ca un Big Brother. Băile lungi și înmiresmate, de altă dată, devin istorie. Nu vei mai avea timp nici pentru satisfacerea nevoilor fiziologice, nu mai vorbim de socializare (asta doar în cazul în care alegi să fii mamă, lângă copilul tău, și nu preferi să-l lași în brațele unei terțe persoane, doar pentru că tendința societății moderne este să faci copil pentru a avea încă o activitate bifată pe to do list-ul personal, pe care apoi să-l lași în grija bonei când încă nici măcar n-a făcut bine ochi, doar pentru a nu-ți neglija obligațiile vieții sociale, mani-pedichiurale sau coafor-iale cu care ai fost obișnuită).

Bebe plânge. Bebe te cheamă. Bebe te cere. Bebe are nevoie de tine. Bebe există, iar în condițiile în care vei dori să fii mamă și femeie, deopotrivă – să te speli, să te îngrijești, să îți îngrijești tenul obosit, părul crescut fără formă (și care cade în neștire), pielea netonifiată (dacă nu uiți de cremă și puțin sport, mai ales când nu te ajută natura, căci…pe câte le mai ajută natura?), pieptul care se va lăsa de la lună la lună (dacă alegi să alăptezi)…ei bine, în condițiile acestea, timpul îți va părea intrat la apă.

Apropo de alăptat, dacă sigur vrei copii, ar fi minunat să alăptezi! E dreptul copilului tău și ai face bine să nu i-l iei, chiar dacă, pentru asta, vei avea câteva săptămâni de chin și răni și usturimi (căci pompa de muls nu iartă pe nimeni). Despre toate aceste lucruri nu vorbește nicio fotografie iconică. Este doar ceea ce descoperi tu, pas cu pas, în noua “meserie” de mamă.

Sigur vrei copil?

Va trebui să-ți asumi fricile și alăptatul și lipsa de timp și pielea lăsată și părul căzut și nopțile nedormite și hormonii care te transformă într-o Gheonoaie isterică. Va trebui să renunți la cafeaua de dimineață, la paharul de vin de la finalul zilei și la timpul cu tine.

Să discutăm și despre intimitate? Pregătește-te să o vezi cu alți ochi, pentru că dacă ești una dintre persoanele care încă înainte de concepția copilului, avea deja planul pregătit privind timpul pe care bebe îl va petrece în propriul pătuț, în camera voastră, și apoi momentul foarte clar stabilit în care va fi mutat în camera lui – fii sigură că micul membru al familiei te va face să schimbi orice program. Va fi de ajuns să dormi o singură noapte cu pruncul tău, pentru ca apoi să nu te mai poți despărți de el. Cel mai probabil, soțul va fi exilat în altă cameră. Plecările spontane și romantice, în doi, se vor transforma în drumuri scurte la cumpărături, după scutece, creme contra iritațiilor, uleiuri contra țânțarilor, soluții contra crustelor de lapte, picături contra colicilor și parcă totul se va transforma în contra-timpul-în-doi.

Și atunci, esti sigură că vrei copii?

Dacă răspunsul nu este un DAAAAA din toată inima, urlat din toți rărunchii și din toți porii, atunci….mai stai puțin cu mine. Citește până la final.

Vreau doar să-ți spun că orele cu tine însăți, înainte să ai copii, petrecute în băi interminabile, indiferent de miresme, au valoarea firului de nisip într-o clepsidră spartă. Nicicând timpul nu a avut un instrument de măsură mai frumos decât maternitatea și nimic nu-i dă o valoare mai mare, mai înălțătoare și mai magică decât gânguritul bebelușului tău, primele lui zâmbete, primele silabe și, mai apoi, primii pași.

Stresul de a petrece prea puțin timp pentru tine este o falsă problemă pentru că nu există bucurie mai mare decât atunci când bebe te cheamă, prin scâncete. Doar fii acolo, căci orice altceva poate aștepta. Sentimentul că acea ființă mică și fragilă depinde în totalitate de tine, nu se compară cu nicio altă realizare de pe lume. Vei vedea în privirea lui iubire nemărginită și vei ști că nimeni, niciodată până atunci nu te-a iubit mai mult, mai autentic și mai curat decât el, atât de …total și necondiționat. Pentru privirea aceasta și doar pentru ea, tot ceea ce crezi că pierzi este, de fapt, un câștig înmiit. Probabil că atât timp cât nu ai acest reper, al fericirii pure, orele la manichiură ți se vor părea mai atrăgătoare decât schimbatul scutecelor, însă, odată ce te vei afla în fața copilului tău, nu vei simți împlinire mai mare.

Doar bucură-te de fiecare zâmbet, de fiecare minut sau oră în care trebuie să-ți ții minunea în brațe pentru că altfel nu doarme. Va veni și timpul, din păcate, în care vei tânji după senzația bebelușului adormit la pieptul tău. Nu-ți plânge orele “pierdute” în care crezi nu faci nimic constructiv, căci tot ce ai construit până atunci are gustul unei mâncări perfecte, dar căreia îi lipsește totuși ingredientul secret care să o desăvârșească. Eu însămi sunt o persoană activă, mereu în căutare de activități noi, creative, de proiecte și de provocări. Nu m-am simțit niciodată în tihnă cu mine însămi decât atunci când mi-am găsit preocupări care să-mi țină mintea într-o continuă activitate. Cu toate acestea, am înțeles că niciun proiect nu e mai minunat, mai creativ și mai plin de provocări decât creșterea propriului copil. Așa că, dacă te încearcă dorul de vechile activități, resetează-ți prioritățile. Fii convinsă că vechea viață te așteaptă – e lesne de reintrat în ea. Noua viață, însă…este complet dependentă de acțiunile și deciziile tale – ea se hrănește cu laptele tău, dar mai ales cu iubirea, liniștea și calmul din tine. Nu o priva de aceste resurse.

Îmbrățișează-ți fricile, căci ele înseamnă, în primul rând, iubire, iar iubirea este mereu binecuvântare. Nu există mamă iubitoare fără frici, așa cum nu există deșert fără nisip.

Crede-mă! Se întâmplă ceva magic atunci când îți ții pruncul la piept și vă priviți în ochi. Pentru asta și numai pentru asta, toate durerile, usturimile, renunțările, rănile și sacrificiile au meritat. Fii, însă, convinsă că maternitatea nu este despre dureri, usturimi, renunțări, răni și sacrificii. În mijlocul acestei magii nu există decât iubire. Infinită iubire. Fără compromisuri, fără orgolii, fără principii de nestrămutat, pentru că puiul tău de om (ce frumos sună “puiul-tău-de-om”) este doar lumină, bucurie, împlinire, iar pe lângă toate acestea, nimic, dar nimic nu pare un sacrificiu prea mare.

Poate că nu mai este timp pentru manichiura perfectă, pentru pensatul zilnic al firelor rebele din sprâncene, pentru coafuri impecabile. Nu mai e timp pentru sâmbete leneșe în doi, nici măcar loc pentru doi, într-un pat, însă când realizezi că puiul-tău-de-om are nevoie să întindă mâna și să te simtă acolo, atunci “intimitatea în cuplu” (de pierderea căreia te temeai atât de tare) – va căpăta cu totul alte valențe, iar nopțile în care tati doarme în camera de alături nu vor fi deloc tragice.

Și acum, spune-mi sincer: sigur nu vrei copii?

Dacă răspunsul e totuși NU, atunci…felicitări pentru sinceritatea față de tină însăți. Probabil încă nu e momentul și e nevoie să-ți acorzi timp, căci timpul potrivit pentru a aduce pe lume un copil este atunci când ți-l dorești cu adevărat.

Dar dacă răspunsul e DA, atunci…bine ai venit în starea de binecuvântare, căci nu găsesc cuvânt mai măreț și mai potrivit pentru a descrie materinitatea.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *