Fun Facts

Fromage, mon amour

Abia îl cunoscusem pe soțul meu și eram în perioada noastră romantică, de început, când am plecat la Paris. Oh, dar nu cu el, ci cu prietena mea, Laura. Ghinion, Romane, însă aveam biletele luate în urmă cu șase luni, ca statement pentru independența și libertatea mea de mișcare, ca femeie neîncorsetată de vreo relație. (Nu mai zâmbiți atât…)

Cu Laura am avut parte de cele mai romantice plimbări (păcat că nu cu partenerii) – pe străduțe întortocheate, cu vaporul, pe Sena, pe Champs Elysees, în Turnul Eiffel, în grădinile de la Versailles, la priveghiul nesfârșit al lui Napoleon, în catacombe, în cimitirul Perla Chez și mă opresc pentru că alunec în morbid, dacă observați.

Să revenim. Așadar, timp de șapte zile, am făcut în tălpi bășici după bășici, de la cât am umblat, să vedem tot-tot sau cât se poate de mult că, nah… Parisul nu e chiar Călimănești, să ajungi acolo oricând te taie pofta.

Ce vreau să spun, de fapt, este că mie îmi place brânza. Aia rafinată, dragilor. Deja mucegăită, nu telemeaua din Auchan. Așa că în fiecare seară, la întoarcerea spre hotel, mai cumpăram câteva sortimente de brânză, nesătulă, ca să am ce duce acasă. Evident că îndesam tot în minifrigiderul camerei, din care scosesem toate sticluțele acelea minuscule și la supra-preț, pe care nu aveam de gând să le consumăm, de teamă de extra-costuri nejustificate.

După trei zile…da, ați ghicit… După trei zile, camera noastră mirosea a ciorapi nespălați de îți dezintegra nasul. Frigider prost, ce să mai?

Nu ne-a reclamat nimeni, nimic. Francezii sunt obișnuiți, am băgat eu de seamă, însă treaba mai nasoală a fost la aeroport, căci noi am venit la Paris ca fetele cool, nonconformiste, doar cu bagaj de mână și am plecat la fel, doar că eu, în al meu, îndesasem brânză, frate. Brânză, să-mi ajungă! Normal că o găseam și la noi, la Mega, dar cum să o iau de acolo, când eu fusesem prima dată la Paris?

Atât mi-am luat: două rochițe absolut superbe, din dantelă fină, crem, o geantă, magneți de frigider și brânză! Cu mucegai nobil, alb, albastru, mov, verde. Toate soiurile. Bombă biologică era geanta mea roșie, model UK. Cred că de-asta nici n-au controlat-o. De invidie. Altfel mă opreau acolo, pe motivul riscului major pe care-l reprezentam pentru călători. Cred că la scanarea bagajului și-au dat băieții ăia seama cu cine au de-a face: „Des fromages. Las-o să plece….

Vă spun drept. Așa un iz de mucegai nobil, dar d-ăla nobil, de grad înalt, s-a simțit în jurul scaunelor noastre, însă noi – nimic. N-am văzut, n-am auzit. Am comandat Chardonnay și sandwish cu șuncă de curcan, că, deh, drumul înapoi, cu avion low cost, trebuia să fie cu stil.

Românii nu s-au sinchisit să controleze bagajul. Băieți deștepți. La întoarcere, în schimb, mă aștepta iubirea mea, tare bucuros să mă vadă. M-a îmbrățișat nerăbdător, dar l-am simțit crispându-se așa, oleacă, în jurul meu, ușor confuz de noua mea eau de toilette.

I-am zis că i-am luat ceva drăguț (mă gândeam să îi dau brânza aia cu mucegai alb, simbolul purității, al începutului, al rochiei de mireasă…chestii de-astea subtile, fine…). A zis că e nerăbdător să vadă ce e, dar să așteptăm până acasă. Acum, fie a fost sincer, fie omul a intuit că ceva e putred, la propriu, în geanta mea și că aș face ravagii pe aeroport, dacă aș deschide-o.

Ok, o scurtez, că m-am întins prea mult. Cert e că acasă, când am desfăcut geanta UK style, după patru ore în care a stat în căldură, l-am văzut pe colonelul meu cum se albăstrește ca brânza mea aia mai nobilă. M-a privit tăcut, duios, întrebător, cu ochii aproape lăcrimându-i.

I-am zis așa, șoptit, suav…

– Brânză…

Iar el a rostit sugrumat:

– Câtă???

– Cât a încăput, am dat eu din gene…

Iar după niște momente de tăcere, încă bleu în obraji, a întrebat blând, că, nah… eram la început, în perioada romantică, v-am zis…

– Și … crezi că mai e bună?

Ca să o scurtez și mai mult, toată agoniseala excursiei mele pariziene a ajuns direct la ghenă. În seara aia. Direct. Cavalerul meu curajos a luat-o și a dus-o.Rochiile mele superbe, din dantelă fină, au zăcut vreo zece zile pe balcon, la aerisit.

Tot aerul de București e mai bun, dragilor…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *