Iată întrebarea pe care o aud cel mai des în ultima vreme. Răspund la fel, aproape de fiecare dată: “Oh, e magic!“. Și nu denaturez cu nimic adevărul, pentru că da, chiar așa este! Ca prin magie, a dispărut liniștea din casă. Imaginează-ți o fetiță plină de energie, de 3 ani și 7 luni, care… Read More “Și? E greu cu doi copii?”
Am trăit cu impresia că cineva mi-a furat ziua de naștere. Vă mulțumesc pentru mesaje și gânduri bune. Nu am răspuns tuturor, încă, și nici nu le-am deschis pe toate pentru că pe 14 decembrie, ziua în care am intrat în cel de-al 38-lea an (deja!?), bebe Bogdan a făcut febră și ne-am “serbat” la… Read More La ATI, Dumnezeu s-a mutat în oameni
M-am trezit, acum câteva zile, cu Ioana lângă canapeaua pe care stăteam întinsă. Se îmbrăcase cu halatul ei de doctor și se încheiase – strâmb – la nasturi, în schimb fața îi radia de ghidușie. Avea, într-o mână, trusa de doctor (care trebuie oricum reînnoită de Moș Crăciun, că mare lucru n-a mai rămas din… Read More Ne creștem copiii cu multe jucării și multă seriozitate…
Aveam un săculeț alb, pe care mama îmi brodase conturul unei găletușe roșii, cu o floare galbenă. Sub găletușă era, tot în litere brodate, numele meu. Nu că aș fi știut să-l citesc, dar știam că asta scrie. Îmi agățam săculețul în cuierul comun, care se întindea de-a lungul coridorului, la semnul găletușei cu floare.… Read More Anii de grădiniță sunt ca mersul pe bicicletă: nu se uită niciodată
“Dar cum ați avut, doamnă, curajul să rămâneți însărcinată în pandemie?” m-a întrebat o “fină” cunoscătoare a psihologiei gravidei, din poziția de asistentă medicală, la centrul la care am fost pentru analizele de sarcină. Am zâmbit. N-am avut replică, ceea ce mi se întâmplă rar. Gândindu-mă mai bine, însă, mi-am dat seama că nici măcar… Read More Curajul unei mame este însuși pruncul ei
O ador. Când își ia tutu-ul de “balelină” peste pijamaua cu dinozauri și vrea la plimbare. Când îmi cere foarfeca mică și nu se mișcă din loc până nu transformă o coală A4 în sute de bucățele mici-mici, atât de atentă și de concentrată, de parcă ar face o operație complicată, pe arterele inimii. Când… Read More O ador
Mi-a luat mult timp să scriu acest articol. Aproximativ 3 ani. Unora le e ușor să se dezvăluie, însă alții aleg să rămână cărți închise și să-și amestece propriile cuvinte doar între coperte înțepenite. Niciuna dintre variante nu e greșită însă gândul că dacă… doar DACĂ, un singur om în derivă ar rezona cu deriva… Read More Și dacă ne-am salva reciproc, doar citindu-ne?
Sub teroare, ne-am amintit că suntem oameni și ne-am mai liniștit, căci “oamenii sunt puternici” (ne-am zis): de neclintit ca stâncile – când se ambiționează; tari ca diamantele – când se îmbracă în armuri; curajoși ca pădurile – când înfruntă puterea furtunilor; nemuritori ca Pământul – când mâinile și mințile noastre se înfrățesc și fac… Read More Un gând despre acum
E o întrebare care sâcâie, nu-i așa? Aproape că trezește din amorțire toate frustrările pe care le avem vis-a-vis de poluare, gunoi, trafic, gunoi, noxe, gunoi, zgomot, gunoi, nervi (până la urmă și aceștia tot un fel de poluare sunt – a gândului, a spiritului, a stării de echilibru) și iar gunoi. Poate că generațiile… Read More Se (mai) poate trăi curat, în București? Sau lângă?
N-am să țin morțiș să îți dovedesc că eu am dreptate. Cred că a trăi lângă un părinte care nu vrea decât să-și dovedească superioritatea și mai-mult-ca-priceperea în toate, este o povară grea pentru orice copil. Am să știu să te ascult, fără să-ți întorc niciodată propriile tale cuvinte sau slăbiciuni, împotriva ta. N-am să… Read More Promisiuni
Sunt grăbită și pricepută la toate. Dar chiar la toate – bucătărie, mecanică fină, bătut cuie în pereți, reparații tehnice, croitorie, zugrăvit, pus gresie și faianță, fizică cuantică, șofat (ooo, mai ales șofat, în lipsa unui carnet care să ateste), tâmplărie, tinichigerie, informatică, reparat clanțe, pus murături. Despre toate îmi pot da cu părerea, în… Read More Mama
Ai trăit vreodată experiența acelui gen de prietenie strânsă, intensă, dar care se oprește subit, la un moment dat când, pur și simplu, viața dă năvală peste tine – sau peste celălalt – iar telefonul rămâne mut? Și apoi, sentimentul ăla că e firesc să fie așa – să nu mai suni, să nu mai… Read More Despre prietenii tăcute
Aș vrea să vă spun o poveste. Printre atâtea aspecte mai puțin plăcute ale realității românești, pe care le trăim zi de zi, o poveste adevărată și – culmea – frumoasă, cred că e binevenită. Este povestea unor oameni care au crezut în România și în pășiunile ei și s-au încăpățânat să facă un business… Read More Văcuțele fericite. O poveste românească.
“Vreau să scriu o carte despre tăcere. Despre lucrurile pe care oamenii nu le spun.” (Virginia Woolf) Cred că undeva, pe drumul spre civilizare(?), am pășit pe terenul lui “nu-se-spune”. De atunci ne autocenzurăm vorbele până la mutilarea simțurilor, pentru că tot ce rămâne nedomesticit de cuvinte, crește sălbatic în suflet. Am fost modelați (cel… Read More Lucrurile-care-nu-se-spun
Să frămânți aluatul așa cum te frământă gândurile. Ce analogie frumoasă! Găsesc în frământarea aluatului o adevărată terapie – modul ideal de a păși, puțin, în afara realității. De câteva zile trăiesc cu aceasta senzație apăsătoare că nu am nicio idee despre cum (și a cui) mai e țara mea.Așa că simțeam nevoia să frământ… Read More Biscuiți cu iz românesc
Ne înfurie arhitectura haotică tot mai sufocantă, din jurul nostru, însă nu ne dăm seama că, de fapt, ne construim edificiile după propria asemănare. V-ați gândit vreodată? Unii sunt oameni-fortărețe: cu ziduri ridicate în jurul lor. Înalte și groase, adevărate murus-dacicus, în interiorul cărora nu pătrunde nimic. Mereu precauți, mereu vigilenți, gata de apărare. Primesc… Read More Copiii – cum îi creștem: fortărețe sau biserici?
Te-am pus pe gânduri? Cu toată fericirea asta contrafăcută din social media, e tot mai greu să răspunzi, nu-i așa? Nu o să vorbesc despre “ce este fericirea” and stuff. S-au ocupat alții de ea, dintotdeauna, chiar… Și tot n-au ajuns la o concluzie. Doar ipoteze… Așadar, cunoști? Știi ce cred? A fi fericit ar… Read More Tu cunoști vreun om fericit?
Că îmi place cafeaua, nu e un secret. Că ador prăjiturile – pfff, nu pot ascunde. Că am unit cafeaua cu prăjitura într-o singură morning-pleasure…iată, e un fapt! Așa că, tanaaa – Bună dimineața! Vă ofer cea mai bună cafea pe care am mâncat-o vreodată! Ingrediente (pentru două cești) 80 gr bănuți de ciocolată… Read More Cea mai bună cafea pe care am mâncat-o! Coffe-lava-cake
Mi se pare mie sau devenim tot mai tăcuți, odată cu anii? De cele mai multe ori, cuvintele încep să se oprească în gât până când, pur și simplu, pălesc atât de tare încât se scutură înainte de a înflori prin glas. Mă întreb – și mă întreb des – dacă tăcerile astea tot mai… Read More Tăceri
Înainte să fiu mamă, am fost mama perfectă! Știam deja că Ioana nu va avea voie la televizor până la doi ani, că nu va gusta zahăr până la cel puțin un an, că după șase luni va dormi, cu siguranță, în pătuțul ei, în camera noastră, iar după un an, deja…în camera ei. Știam… Read More HAI! – cea mai frumoasă declarație de iubire a copilului tău