Cand Mamicesc..., CÂND SCRIU...

Ne creștem copiii cu multe jucării și multă seriozitate…

M-am trezit, acum câteva zile, cu Ioana lângă canapeaua pe care stăteam întinsă. Se îmbrăcase cu halatul ei de doctor și se încheiase – strâmb – la nasturi, în schimb fața îi radia de ghidușie. Avea, într-o mână, trusa de doctor (care trebuie oricum reînnoită de Moș Crăciun, că mare lucru n-a mai rămas din… Read More Ne creștem copiii cu multe jucării și multă seriozitate…

CÂND SCRIU...

Anii de grădiniță sunt ca mersul pe bicicletă: nu se uită niciodată

Aveam un săculeț alb, pe care mama îmi brodase conturul unei găletușe roșii, cu o floare galbenă. Sub găletușă era, tot în litere brodate, numele meu. Nu că aș fi știut să-l citesc, dar știam că asta scrie. Îmi agățam săculețul în cuierul comun, care se întindea de-a lungul coridorului, la semnul găletușei cu floare.… Read More Anii de grădiniță sunt ca mersul pe bicicletă: nu se uită niciodată

Cand Mamicesc...

Curajul unei mame este însuși pruncul ei

“Dar cum ați avut, doamnă, curajul să rămâneți însărcinată în pandemie?” m-a întrebat o “fină” cunoscătoare a psihologiei gravidei, din poziția de asistentă medicală, la centrul la care am fost pentru analizele de sarcină. Am zâmbit. N-am avut replică, ceea ce mi se întâmplă rar. Gândindu-mă mai bine, însă, mi-am dat seama că nici măcar… Read More Curajul unei mame este însuși pruncul ei

Cand Mamicesc..., CÂND SCRIU...

O ador

O ador.  Când își ia tutu-ul de “balelină” peste pijamaua cu dinozauri și vrea la plimbare.  Când îmi cere foarfeca mică și nu se mișcă din loc până nu transformă o coală A4 în sute de bucățele mici-mici, atât de atentă și de concentrată, de parcă ar face o operație complicată, pe arterele inimii.  Când… Read More O ador

CÂND SCRIU...

Un gând despre acum

Sub teroare, ne-am amintit că suntem oameni și ne-am mai liniștit, căci “oamenii sunt puternici” (ne-am zis): de neclintit ca stâncile – când se ambiționează; tari ca diamantele – când se îmbracă în armuri; curajoși ca pădurile – când înfruntă puterea furtunilor; nemuritori ca Pământul – când mâinile și mințile noastre se înfrățesc și fac… Read More Un gând despre acum

CÂND RECOMAND..., CÂND SCRIU...

Se (mai) poate trăi curat, în București? Sau lângă?

E o întrebare care sâcâie, nu-i așa? Aproape că trezește din amorțire toate frustrările pe care le avem vis-a-vis de poluare, gunoi, trafic, gunoi, noxe, gunoi, zgomot, gunoi, nervi (până la urmă și aceștia tot un fel de poluare sunt – a gândului, a spiritului, a stării de echilibru) și iar gunoi.  Poate că generațiile… Read More Se (mai) poate trăi curat, în București? Sau lângă?

Cand Mamicesc...

Promisiuni

N-am să țin morțiș să îți dovedesc că eu am dreptate. Cred că a trăi lângă un părinte care nu vrea decât să-și dovedească superioritatea și mai-mult-ca-priceperea în toate, este o povară grea pentru orice copil. Am să știu să te ascult, fără să-ți întorc niciodată propriile tale cuvinte sau slăbiciuni, împotriva ta. N-am să… Read More Promisiuni

CÂND SCRIU...

Mama

Sunt grăbită și pricepută la toate. Dar chiar la toate – bucătărie, mecanică fină, bătut cuie în pereți, reparații tehnice, croitorie, zugrăvit, pus gresie și faianță, fizică cuantică, șofat (ooo, mai ales șofat, în lipsa unui carnet care să ateste), tâmplărie, tinichigerie, informatică, reparat clanțe, pus murături. Despre toate îmi pot da cu părerea, în… Read More Mama

CÂND SCRIU...

Lucrurile-care-nu-se-spun

“Vreau să scriu o carte despre tăcere. Despre lucrurile pe care oamenii nu le spun.” (Virginia Woolf) Cred că undeva, pe drumul spre civilizare(?), am pășit pe terenul lui “nu-se-spune”. De atunci ne autocenzurăm vorbele până la mutilarea simțurilor, pentru că tot ce rămâne nedomesticit de cuvinte, crește sălbatic în suflet. Am fost modelați (cel… Read More Lucrurile-care-nu-se-spun

CÂND GĂTESC...

Biscuiți cu iz românesc

Să frămânți aluatul așa cum te frământă gândurile. Ce analogie frumoasă! Găsesc în frământarea aluatului o adevărată terapie – modul ideal de a păși, puțin, în afara realității. De câteva zile trăiesc cu aceasta senzație apăsătoare că nu am nicio idee despre cum (și a cui) mai e țara mea.Așa că simțeam nevoia să frământ… Read More Biscuiți cu iz românesc

Cand Mamicesc...

Copiii – cum îi creștem: fortărețe sau biserici?

Ne înfurie arhitectura haotică tot mai sufocantă, din jurul nostru, însă nu ne dăm seama că, de fapt, ne construim edificiile după propria asemănare. V-ați gândit vreodată? Unii sunt oameni-fortărețe: cu ziduri ridicate în jurul lor. Înalte și groase, adevărate murus-dacicus, în interiorul cărora nu pătrunde nimic. Mereu precauți, mereu vigilenți, gata de apărare. Primesc… Read More Copiii – cum îi creștem: fortărețe sau biserici?

CÂND GĂTESC...

Cea mai bună cafea pe care am mâncat-o! Coffe-lava-cake

Că îmi place cafeaua, nu e un secret. Că ador prăjiturile – pfff, nu pot ascunde. Că am unit cafeaua cu prăjitura într-o singură morning-pleasure…iată, e un fapt! Așa că, tanaaa – Bună dimineața! Vă ofer cea mai bună cafea pe care am mâncat-o vreodată!   Ingrediente (pentru două cești) 80 gr bănuți de ciocolată… Read More Cea mai bună cafea pe care am mâncat-o! Coffe-lava-cake

CÂND SCRIU...

Tăceri

Mi se pare mie sau devenim tot mai tăcuți, odată cu anii? De cele mai multe ori, cuvintele încep să se oprească în gât până când, pur și simplu, pălesc atât de tare încât se scutură înainte de a înflori prin glas. Mă întreb – și mă întreb des – dacă tăcerile astea tot mai… Read More Tăceri

Cand Mamicesc..., CÂND RECOMAND...

HAI! – cea mai frumoasă declarație de iubire a copilului tău

Înainte să fiu mamă, am fost mama perfectă! Știam deja că Ioana nu va avea voie la televizor până la doi ani, că nu va gusta zahăr până la cel puțin un an, că după șase luni va dormi, cu siguranță, în pătuțul ei, în camera noastră, iar după un an, deja…în camera ei. Știam… Read More HAI! – cea mai frumoasă declarație de iubire a copilului tău