Sunt grăbită și pricepută la toate. Dar chiar la toate – bucătărie, mecanică fină, bătut cuie în pereți, reparații tehnice, croitorie, zugrăvit, pus gresie și faianță, fizică cuantică, șofat (ooo, mai ales șofat, în lipsa unui carnet care să ateste), tâmplărie, tinichigerie, informatică, reparat clanțe, pus murături. Despre toate îmi pot da cu părerea, în… Read More Mama

Ai trăit vreodată experiența acelui gen de prietenie strânsă, intensă, dar care se oprește subit, la un moment dat când, pur și simplu, viața dă năvală peste tine – sau peste celălalt – iar telefonul rămâne mut? Și apoi, sentimentul ăla că e firesc să fie așa – să nu mai suni, să nu mai… Read More Despre prietenii tăcute

“Vreau să scriu o carte despre tăcere. Despre lucrurile pe care oamenii nu le spun.” (Virginia Woolf) Cred că undeva, pe drumul spre civilizare(?), am pășit pe terenul lui “nu-se-spune”. De atunci ne autocenzurăm vorbele până la mutilarea simțurilor, pentru că tot ce rămâne nedomesticit de cuvinte, crește sălbatic în suflet. Am fost modelați (cel… Read More Lucrurile-care-nu-se-spun

Te-am pus pe gânduri? Cu toată fericirea asta contrafăcută din social media, e tot mai greu să răspunzi, nu-i așa? Nu o să vorbesc despre “ce este fericirea” and stuff. S-au ocupat alții de ea, dintotdeauna, chiar… Și tot n-au ajuns la o concluzie. Doar ipoteze… Așadar, cunoști? Știi ce cred? A fi fericit ar… Read More Tu cunoști vreun om fericit?

Mi se pare mie sau devenim tot mai tăcuți, odată cu anii? De cele mai multe ori, cuvintele încep să se oprească în gât până când, pur și simplu, pălesc atât de tare încât se scutură înainte de a înflori prin glas. Mă întreb – și mă întreb des – dacă tăcerile astea tot mai… Read More Tăceri

Ianuarie – momentul rezoluțiilor. Le batem în piroane adânci, cât mai în calea noastră, hotărâți fiind să nu mai abdicăm de la ele. Apoi…uităm… Și începem un slalom printre tot ce am stabilit, căci cel mai ușor e să rămâi în zona propriului confort. Citisem, acum un timp, ceva care încă mă urmărește: „Suntem cu… Read More “Suntem cu toții răi în povestea cuiva”

Avusesem în plan, astăzi, curățenia de Crăciun, că tot a fost Ioana plecată câteva ore la bunici, însă am aflat că e zi de sărbătoare și am lasat să curgă lin momentul pentru odihnă. Un fotoliu, o cafea, o muzică liniștitoare pe fundal și gânduri. Ordine în gânduri… Urmează încă un final de an și… Read More La ora de Viață (2)

Am văzut că vine o perioadă, în viaţa fiecăruia, când doare până şi trezirea, când ne întoarcem la lipsa de sens şi lipsa de perspectivă, când totul în jur nu are culoare şi nu are decenţă, când absenţa direcţiei şi a încrederii ne obosesc şi ne întunecă. …şi totuşi, am învăţat că nimic nu e… Read More La ora de Viaţă

Ziua-şi adapă-n crepuscul oftatul, Iar vânul trezeşte pădurea străjer. Câmpia întinsă-mi devine iatacul Şi lanţuri de dor mă ţin prizonier. Plutesc licurici printre fire de iarbă, Tăcerea dansează în cântec de greier Iar focul, în mine, începe să fiarbă. Mi-s tălpile goale. Încep să cutreier. Alerg fără ţintă. Cu ochi de felină Scrutez orizontul de… Read More Ondina sau Despre căutări

  Mulţi ar spune că eleganţa şi stilul. Alte voci ar spune că forţa cu care noi reuşim să fim mame, soţii şi fiice, în acelaşi timp. Ar mai fi şi opinii care susţin că educaţia, atitudinea, feminitatea, capacitatea de a face mai multe lucruri concomitent, graţia sau senzualitatea stau, de fapt, la baza definirii… Read More Ce ne definește ca femei?

Cred că nu voi uita niciodată ceea ce un foarte bun prieten mi-a spus cândva: „Mădă, prieteniile adevărate sunt alea în care cei implicaţi au un interes comun sau un interes reciproc. Cineva îţi e prieten atât timp cât are ceva de câştigat de la tine. Altfel, frăţia de cruce, e mit. Nu rezistă”. Evident… Read More Siliconarea prieteniei

DEFINIŢIA CRIOGENIEI: când orice element gastronomic reușit se adoarme în congelator, în așteptarea degustării în doi. DEFINIŢIA DECENŢEI – elementul non-chimic care deosebeşte omul de jivină DEFINIŢIA DORULUI – când timpul mă umple cu tine și mă golește de mine. DEFINIŢIA FUZIUNII – când te ating şi mă continui. DEFINIŢIA FLUXULUI ŞI REFLUXULUI – Când… Read More Dicţionar de chestii proprii

Dragii mei, Habar nu am cum voi vedea lucrurile peste un an, peste cinci sau peste alţi zece, dar ţin să vă scriu acum prima scrisoare, pentru ca atunci când eu însămi voi face derogări de la conţinutul ei, voi să fiţi cei care să îmi reamintiţi de mine, cea de azi. În acumul celor… Read More Copiilor mei. Prima scrisoare 🙂

Cred că am avut o revelaţie. Aseară. La un pahar târziu de vin. Am crezut până acum (sau mi-am auto-impus) că RUTINA trebuie să fie căutarea permanentă, creşterea constantă a sinelui. Am fost convinsă că RUTINA trebuie să fie încercarea permanenta de a fi MÂINE un pic mai sus decât am fost IERI,

“Când îţi doreşti ceva cu adevărat, tot Universul conspiră pentru îndeplinirea visului tău”. Iată o frază care, nu cu mult timp în urmă, îmi trezea scepticismul în cea mai pură formă a sa. Ba chiar deştepta în mine revolte exagerate la gândul că astfel de cuvinte, manipulatoare, instigă la pasivitate şi la aruncatul în gol,… Read More Suntem propriile noastre alegeri

Totul începe în prima copilărie, când mireasa e asociată cu cea mai frumoasă dintre prințese și astfel apare acel vis feeric pe care orice fetiță, la un moment dat, primește asigurări că îl va trăi aievea. Apoi anii trec, fetița crește, pupă niște broscoi care, din păcate, nu se transformă în prinți, până când își… Read More To elope în galop… (sau analiza de risc a celor 3 minute în fața stării civile)

„Nu ştiu alţii cum sunt”, vorba eternului copil al Moldovei, dar eu nu cred în schimbarea fundamentală a unei persoane. Ne naştem cu un anumit bagaj genetic, pe care viaţa ni-l modelează într-o structură de susţinere a propriului nostru eu. Schimbarea fundamentală ar presupune tocmai modificarea acestei structuri, calcifiate în timp, iar procesul ar fi… Read More Schimbarea la interfaţă

Ne-am confruntat cu toţii, măcar o dată în viaţă (şi asta, doar dacă ar fi să recunoaştem aşa, de faţadă, căci negarea totală ar fi o constantă lipsită de credibilitate a ecuaţiei) cu sentimentul acela de viu disconfort la gândul (adesea – nespus, adesea – urlat, după puterea plămânilor fiecăruia) vechilor iubiri din viaţa persoanei… Read More Scurt manual de instrucţiuni pentru reciclarea vechilor iubiri

Ei, da. Pare că întreaga tagmă masculină a rămas blocată – şi nu de azi, de ieri – în jurul aceleiaşi întrebări: “De ce iubim femeile?” Şi totuşi, în loc să vă plângeţi că nici marii înţelepţi ai lumii nu au putut găsi firul ariadnei către elucidarea acestui mister abisal, ar trebui să schimbaţi puţin… Read More De ce iubim bărbaţii?

(Interzis celor care merg la Paris doar pentru poze, cafenele şi shopping. Textul de mai jos dăunează grav snobismului) Pas mal, cum ar spune francezii…Sau, mai bine zis, cu bune şi cu rele, ca peste tot. Cinci zile la Paris, un vis împlinit, o gaură în buget  şi o mulţime de amintiri de clasat. Parisul… Read More Din Le Grand Paris, cu dor de Le Petit…

Îmi pare c-au trecut ani de când, în urlet de Vama Veche, scriam că am descoperit formula magică a fericirii: “fără aşteptări”. Să îi laşi pe cei din jur să se manifeste în splendoarea fiinţei lor, căci oamenii sunt frumoşi aşa cum se arată, neşlefuiţi încă de şmirghelul constrângerilor pe care – conştient sau nu… Read More În umbra fără-aşteptărilor

Mi-e dor să alerg în ploaie. Să nu mai existe nimic altceva decât senzaţii: muşchii dezmortiţi, respiraţia sonoră, durerea din piept, nevoia de mişcare, chef de viaţă şi ruptura aceea dureroasă, dar eliberatoare,  de cordoanele omblilicale pe care singuri le croşetăm de propriile noastre concepţii şi prejudecăţi şi din desişul cărora uităm să ieşim. Aşadar,… Read More Când plouă

Ne-am obişnuit să credem că suntem datori vieţii pentru tot ce oferă bun, şi pedepsiţi de soartă pentru toate dificultăţile întâmpinate. Dacă e bine, invocam norocul, iar dacă e rău invocăm mereu o instanţă superioară responsabilă – indiferent cât de iluzoriu şi subiectiv este acest sistem de referinţă “bine/rău”. Am rămas puţini…cei care ştiu că… Read More Iubirea şi societatea de consum

Sunt un câmp înverzit, în mijlocul unui oraş agitat. A fost o iarnă lungă, ce mi-a îngheţat pământul sub picioarele celor care l-au păşit. A fost un ger atât de năpraznic încât, la un moment dat, n-am mai simţit nicio talpă de pantof negru, în pântece, şi nici nepăsarea celor care şi-au târşâit alene picioarele… Read More Brazdele mele deschise

Azi scriu aiurea. O să arunc cuvinte fără sens pe o pagină albă. Şi dacă n-au sens, ce? Lumea însăşi l-a pierdut pe al ei. Oamenii orbecăie fără ruşine între iubire şi dispreţ, între moralitate şi falsă pudoare, între nesiguranţa de sine şi înjosirea celorlalţi, între iluzie şi corupţie, între nepăsare şi compromis. Compromis! Ce… Read More Ne-ntoarcem la Faust?

Nu ştiu a te citi, dar simt că te-ai pierdut în propriile tale măşti. Strănut. Sunt alergică la ele! Nu neg că am încercat şi eu să le port. Uneori pot fi o fortăreaţă ideală, dar… mie nu-mi stau pe faţă. Alunecă şi mă dau de gol. Ochii mei sunt prea mari ca să se… Read More Antialergic pentru măşti

Gândul:   Femeie! Mă exasperezi! Ce vrei? Eu:   Eu? Gândul:   Da, tu! Mă chemi, mă înţepi cu întrebări! Încerc să-ţi găsesc răspunsul şi tu nu-l auzi! Chemi alte şi alte şi alte întrebări! Ce vrei, de fapt? Eu:   Eu? Nimic… Gândul:   Femeie, e două noaptea! De ce mă chemi? Eu:   Doar mă gândeam…

Ne dezmorţim aripile de nemângâieri. Prin exerciţiu, vor învăţa, din nou, să zboare. Ne dezrobim ochii de nepriviri. Vor vedea mai clar, după ce trece bruma. Ne dezlegăm glasurile de nechemări. Va veni şi ziua când vor striga, iar!

Cred că doar sufletele neevoluate iubesc la fel, de fiecare dată, şi au aceleaşi aşteptări de la iubirile din viaţa lor. Poate că viaţa ne oferă, aproape mereu, şansa de a alege cum să iubim…sau poate că iubirea alege forma în care ni se arată …căci… …sunt iubiri “accesibile”, pe care le putem avea doar… Read More Despre iubiri…

Mă fascinează o spărtură dintr-un zid. De câte ori trec prin faţa ei, o caut cu îngrijorare, de teamă să nu-i fi fost ucis strigătul cu straturi mute de ciment şi var, căci intuiesc un proprietar nemulţumit de cicatricea asta, pe obrazul zidului său scump. Şi totuşi, e atât de frumoasă, ca o floare de… Read More Spărturi în ziduri

Când hienele se vor lei, … înconjură prada şi o muşcă de picioare, apoi fug, rămânând cu impresia că îngenuncherea acesteia se datorează unei lupte cu forţe egale. … nu au niciodată curajul să atace frontal şi, în până la urmă, se hrănesc tot cu cadavre pentru că oricum nu ar avea sorţi de izbândă… Read More Din sălbăticie. Hienele.

Scriu pentru mine. Şi pentru ochii care nu au uitat să asculte. Şi vreau să vorbesc despre lucruri evidente, pe care le ascundem cu abilitate, aşa că scriu pentru cei care au curajul să-şi vadă greşelile şi să se întrebe dacă-şi mai trăiesc viaţa pe au visat-o, dacă sunt persoanele care ar dori să fie…sau… Read More Fără petale…

Mă gândesc că atunci când ți se dă un șut în fund, e pentru că cineva, acolo sus, te vrea cu un pas mai în față. Iar atunci când ți se dă un pumn în burtă, este tot pentru că cineva, acolo sus, te îndreaptă cu fața spre pământ nu pentru a te umili, ci pentru… Read More 🙂

Sunt oameni care se consideră mici, atât de mici încât s-au pierdut de ei înșiși. Și sunt oameni care se consideră mari, atât de mari că au ajuns mausoleul venerației propriei persoane. Sunt oameni care renunță prea devreme la vise și oameni care nu știu să renunțe la jilț. Deși ar fi timpul… Un jilț… Read More Șah Mat

Uneori sunt doar spectator. Văd cum pereții realității se apropie cu încetinire sadică și dureroasă. Inevitabil, vor strivi și ultima urmă de bucurie ofilită pe care încă o mai păstram, până mai ieri. Și totul se închide, se strâmtorează, îmi fură aerul visării. Rămâne gol. Gol greu. Tot mai greu găsesc sens în absurd și… Read More Din Jurnalul unui condamnat la lipsa de sens

E Ziua Copilului, însă fără voi, n-aș fi avut niciodată șansa de a fi trăit o copilărie atât de minunată. Vă mulțumesc pentru că m-ați dorit și pentru că mi-ați dat viață. Vă multumesc pentru că sunteți de fiecare dată acolo unde și eu ar fi trebuit să fiu mai des… Și vă mulțumesc pentru… Read More Părinților mei….

Stimați domni conducători, Dragi domni conducători, Domnilor conducători,  N-am să încep prin a vă acuza de nimic. Dovezi ar fi, dar paradoxal, ele nu există. Și nici n-am să încep să folosesc cuvinte licențioase. Ar fi sub demnitatea mea de om. În plus, aș trăda truda părinților mei de a-mi fi oferit o educație exemplară,… Read More Scrisoare deschisă către conducătorii noștri

Am fost ieri în Mall. Nu contează care…în fond, toate sunt la fel. Pentru câțiva pați am încercat să privesc totul cu ochii unuia care vede Mall-ul pentru prima dată și… m-am speriat. Mie îmi e clar. Se poartă superficialitatea….și prostia. Mă scuzați pentru ascuțimea cuvintelor, dar după 20 de minute acolo, tot căutând un… Read More Teoria pisicizării limbii române

Mă miram până acum de fiecare dată când pe stradă, în parc, la metrou, în stație…peste tot unde aruncam privirea, îmi rămânea pe retină un scuipat abandonat fără regrete de câte un neaoș  vorbitor de dulcea limbă română. Mă enervam pe loc și, aproape neintenționat, aruncam fără glas câte un gând murdar, scos cu greu… Read More Să brevetăm scuipatul

Să vorbim despre dramele din viața noastră. Despre cât de nedreaptă e lumea, despre cât de norocoși sunt celilalți. Despre cât de muncitori și onești suntem noi, despre cât de corect acționăm și despre cât de mârșavi sunt ceilalți. Să vorbim despre lipsa noastră de bani și despre câștigurile nemeritate ale celorlalți. Să vorbim despre… Read More Despre dramele din viața noastră….

Dacă în urmă cu câțiva ani era la modă să vorbim despre mc’donaldizarea societății, fenomen descris nu ca fatalitate ci ca firesc al evoluției societăților de consum, astăzi observ o tot mai acută tendință de PR-izare a lumii (a vieții chiar), cu toate elementele ei componente (mai mult sau mai puțin materiale). Sunt încă departe… Read More O lume PR-izată

Matematica. Doamneee, ce cosmar! Dumnezeu m-a inzestrat cu multe calitati, dar si cu o ingrijoratoare incapacitate de a pricepe matematica. Ma uitam la integrale asa cum Decebal s-ar fi uitat la un LCD. Ma straduiam, vroiam…Mi-as fi dorit sa stiu…. Totul avea o limita, insa…Si totusi…am stiut din totdeauna ca matricele si logaritmii nu vor… Read More 10 motive pentru care nu m-as intoarce in liceu