Ianuarie – momentul rezoluțiilor. Le batem în piroane adânci, cât mai în calea noastră, hotărâți fiind să nu mai abdicăm de la ele. Apoi…uităm… Și începem un slalom printre tot ce am stabilit, căci cel mai ușor e să rămâi în zona propriului confort. Citisem, acum un timp, ceva care încă mă urmărește: „Suntem cu… Read More “Suntem cu toții răi în povestea cuiva”
Avusesem în plan, astăzi, curățenia de Crăciun, că tot a fost Ioana plecată câteva ore la bunici, însă am aflat că e zi de sărbătoare și am lasat să curgă lin momentul pentru odihnă. Un fotoliu, o cafea, o muzică liniștitoare pe fundal și gânduri. Ordine în gânduri… Urmează încă un final de an și… Read More La ora de Viață (2)
Știu că într-o zi vei simți nevoia să te desprinzi de mine… Încet-încet, etapă cu etapă, așa cum se desprind frunzele copacilor, toamna, doar pentru a renaște mai puternice și mai frumoase, în primăvară. N-am să grăbesc nimic. Te voi lăsa să te desprinzi blând, în ritmul tău, pentru că știu că doar așa vei… Read More Mamă neascultătoare, copil fericit
Ioanei D. I. Pădurea vuia. Furtuna începuse încă de aseară și se întețise spre miezul nopții. Crengile copacilor se războiau între ele, iar trosnetele lor erau ca țipetele de săbii și lănci. Frunzele se smulgeau cu groază din ramuri și zburau în rotocoale haotice, care încotro, iar peste toată urgia dezlănțuită, fulgere terifiante despicau… Read More Doctorul Pădurii
Am văzut că vine o perioadă, în viaţa fiecăruia, când doare până şi trezirea, când ne întoarcem la lipsa de sens şi lipsa de perspectivă, când totul în jur nu are culoare şi nu are decenţă, când absenţa direcţiei şi a încrederii ne obosesc şi ne întunecă. …şi totuşi, am învăţat că nimic nu e… Read More La ora de Viaţă
Ziua-şi adapă-n crepuscul oftatul, Iar vânul trezeşte pădurea străjer. Câmpia întinsă-mi devine iatacul Şi lanţuri de dor mă ţin prizonier. Plutesc licurici printre fire de iarbă, Tăcerea dansează în cântec de greier Iar focul, în mine, începe să fiarbă. Mi-s tălpile goale. Încep să cutreier. Alerg fără ţintă. Cu ochi de felină Scrutez orizontul de… Read More Ondina sau Despre căutări
Se mijea de ziuă. Soarele își arunca jucăuș razele printre frunzele cărnoase ale copacilor, colorate în acel verde dur pe care nu îl găsești decât în mijlocul verii, iar reflexia lor cădea pe pământ sub forma cercurilor ghidușe de lumină. Lupoaica își privea puiul încă adormit, cu o iubire nemărginită, și se lupta cu nehotărârea… Read More Învățăturile mamei lup către fiica ei, Masha
Îngrijorarea mea față de calitatea alimentelor pe care le consum a crescut cu mult înainte să devin mamă, însă odată cu începerea diversificării, stresul pare că a atins cote imposibil de măsurat. Din păcate, România este una dintre piețele extrem de permisive, care importă legume, fructe și carne de calitate foarte proastă pentru că, vorba… Read More “Ești ceea ce mănânci”? Dar dacă nu știi ce mănânci?
La început, chiar îți dorești să fii mamă. Nu prea știi ce înseamnă asta cu adevărat, pentru că informațiile pe care le deții vin mai mult din fotografiile clasice cu mama alăptând fericită, într-o lumină caldă, care îi dă acea aură angelică (Photoshop-ul face minuni întotdeauna) sau din pozele cu familia fericită, în care el… Read More Sigur vrei copii?
Mă bântuie un gând. Dacă Ioana mea ar fi fost puțin mai mare și m-ar fi întrebat ce s-a întâmplat în Piața Victoriei pe 9 iunie…cum i-aș fi explicat? Îmi dau lacrimile și am un nod atât de mare în gât. Cum să-i explici unui copil ce se întâmplă, astfel încât să înțeleagă, totuși, gravitatea… Read More Cum să explici unui copil ce s-a întâmplat pe 9 iunie 2018?
Momentele grele pe care le traversam au menirea de a ne schimba? Nici acum nu știu dacă e o regula valabila pentru toți… știu doar că ar trebui ca fiecare final de an să ne pună în fața unei oglinzi, în care să vedem un om mai bun decât cel pe care l-am văzut la… Read More Cioburi de oglindă
Toți cei care-mi vin în vizită, văd câte „ceva” de la Green Sugar peste tot prin bucătărie (cel puțin). Prin urmare, acesta nu e un articol publicitar. E doar opinia mea asupra unor produse mega-minunate, care m-au convins prin gust și calitate și pe care CHIAR le consum(ăm), încă de acum patru ani. Că, între… Read More Fără zahăr, dar nu fără dulce
În adolescență eram îndrăgostită de Thomas Hardy. I-am devorat cărțile deși, atunci când citeam despre personajele lui masculine, aflate în jurul vârstei de 30-35 de ani, mi se părea că citesc despre bărbați mult prea bătrâni și parcă vârsta lor „înaintată” rupea farmecul poveștii. Azi am eu 35 – deja – și nu îmi vine… Read More Apusul grăbit al lui “festina lente”
….Sigur, nu aș face din asta condiția primordială pentru un început de relație, dar dacă aș fi bărbat și soarta ar face să devin fascinat de mintea și frumusețea unei femei, care la momentul respectiv și-ar crește singură copilul, nu m-aș da înapoi de la a construi, alături de ea, o viață. Se întâmplă, rareori,… Read More Dacă aș fi bărbat, aș iubi o femeie cu copil
Minunea mea, Îmi amintesc că în copilărie, după ce am aflat că, de fapt, bebelușii nu sunt aduși de barză și că, la spital, sunt ținuți la comun, într-o cameră, eram terorizată de un gând: acela că nu îmi voi recunoaște copilul, la maternitate, și că voi lua acasă (sau mi se va da) alt… Read More Duminică, 7. Când îngerii revin.
M-am trezit cu o poftă nebună de scris, cum n-am mai avut de mult. Poate și pentru că am ținut blogul inactiv ceva timp sau poate pentru că m-am întâlnit de curând cu un vechi prieten, cu care obișnuiam să mă pierd în discuții fără concluzii, până ne uita timpul. Am vorbit despre fericire. Banal.… Read More Nu contează ce alegeri faci. Important e să poţi trăi cu ele.
Imi plac lucrurile care spun povești. Cred că lumea e mult mai frumoasă când ne deschidem urechile pentru istoriile șoptite ale lucrurilor care ne înconjoară. Și îmi plac lucrurile care bucură simțurile. Am ajuns la concluzia că goana nebună după rezolvarea propriei liste cu To Do– uri, nu ajută pe nimeni. Nici măcar pe noi… Read More Origini. Cafeaua care spune povești.
Sunt momente în care viața te plesnește. Sau, cel puțin, așa percepem noi lucrurile…și suntem convinși de lipsa norocului, de pedepse divine, de plăți care au stat în așteptare, de nedreptăți sau de existența unei lecții date într-un limbaj mai presus de înțelegerea noastră. Pierderile ființelor sau lucrurilor iubite (fără să așez pe același nivel… Read More Rătăciri
Atât de multă literatură despre cum să aștepți un copil… … despre ce să (nu) mănânci și despre ce să (nu) bei, despre cum să te obișnuiești cu ideea de a fi mamă, despre ce trebuie să simți sau să nu simți la naștere, despre cum să alăptezi, cum să-ți ții copilul în brațe, despre… Read More Vineri, 13. Când îngerii pleacă înapoi.
Ok…nu vreau să alunec în derizoriu. Blogul acesta este una dintre jucăriile preferate ale vieții mele de semi-adult. L-am umplut cu vise, cu gânduri și întrebări amprentate de fiecare etapă parcursă în ultimii ani, fără să mă întreb dacă ceea ce scriu este sau nu pe placul cuiva. Și voi continua să nu mă întreb…
Pentru cei care încă nu știu, analiza SWOT (Strenght, Weaknesses, Opportunities, Threats) este o metodă foarte simplă de diagnoză a situației unei organizații, un fel de ecografie morfo-fetală a acesteia, în care ți se cam spune ce e în regulă și ce nu, într-un moment ales. Așadar, alegem momentul T1 = 6 luni al sarcinii…și… Read More Analiza SWOT a primelor 6 luni de burtică
Când afli că aștepți un bebe, totul devine minunat. Abia acum experimentezi împlinirea aceea despre care doar citeai în cărți sau pe site-urile de profil (din partea cărora, nu cu mult timp în urmă, te enervau la culme spam-urile și reclamele). Și totuși, sunt unele întrebări care se nasc în miez de noapte, când e… Read More Când in loc de Albă ca Zăpada, devii Moby Dick
Ceilalți nu dor. N-au cum. Gesturile lor sunt doar gesturi. Cerințele lor sunt doar cerințe. De fapt, când doare gestul celor apropiați noua, doare, de fapt, partea din noi care răspunde gestului. Care contracarează sau se supune. Care se revoltă sau rămâne pasivă. Care se lasă rănită sau atacă. Care realizează că, uneori, nu de… Read More Ceilalți nu dor
Orice copil e începutul Omului care urmează să devină… Să începi un om este ușor: puțină planificare (sau deloc), puțină sincronizare cu momentul fiziologic propice, puțin efort și voință (dacă, la un moment dat, totul devine o cursă contra-cronometru și deja pierzi dulceața spontaneității) și mult ajutor de la Doamne-Doamne. Iată rețeta care dă, de… Read More Cum termini un OM?
Ok. S-o spunem pe șleau: extrasenzorialitatea nu a fost niciodată punctul meu forte și, sincer, nici nu m-am simțit vreodată învăluită în frustrări, din această cauză. Prin urmare, era de așteptat ca nici intra-senzorialitatea să nu mă izbească, dintr-o dată, prin mesaje telepatice. (Da, da! Știu că nu există noțiunea de „intra-senzorialitate”, dar de dragul… Read More Despre eludarea meandrelor concretului – Conversații intrauterine
21 de săptămâni și o simt dansând în interior. Fără putere, încă, dar tenace. Micuță, discretă și tăcută, pierdută în propriile gânduri și preocupări, fericită că e lăsată să se joace singură în ”camera” ei, fără să o bată nimeni la cap. E…ca mine… Miniatura mea. Minunea noastră. Crește acolo, în burtică, fără să îmi provoace… Read More La primul dans
Mulţi ar spune că eleganţa şi stilul. Alte voci ar spune că forţa cu care noi reuşim să fim mame, soţii şi fiice, în acelaşi timp. Ar mai fi şi opinii care susţin că educaţia, atitudinea, feminitatea, capacitatea de a face mai multe lucruri concomitent, graţia sau senzualitatea stau, de fapt, la baza definirii… Read More Ce ne definește ca femei?
M-am jucat într-o zi cu reprezentările, imaginându-mi că oamenii sunt săgeți. Ce ploaie de direcții! Abia atunci mi-a venit ideea: este foarte posibil ca fiecare dintre noi să avem propria axă pe care ne desfășurăm viața, iar aceasta să nu fie dată de obiective, ținte sau direcții de acțiune. E mai mult o caracteristică a… Read More Oamenii săgeți
Nu doar că l-am descoperit de curând, dar deja a devenit o pasiune. Și nu exagerez! Că tot se apropie nunta, mă chinui cu principiile Dukan de ceva timp. Sigur că au dat roade, dar dieta, fiind restrictivă în privința fructelor în primele două faze, mi-a acutizat pofta de dulce care poate deveni, uneori, insuportabilă.… Read More Green Sugar – În sfârșit, dulce cât pot duce, 100% natural, cu 0 calorii!
Mâncăm pe apucate. Am uitat și plăcerea de a ne savura liniștiți cafeaua, dimineața. Rareori ne mai îmbie mirosul acestei licori magice, răspândit în toată casa și sărim tot mai des peste ritualul fierberii ei in ibric, preferând, mai degrabă, butonul espressorului. Trecem peste micul dejun, din lipsă de timp, luăm prânzul aplecați peste birou,… Read More FAST FOOD sau FAST LOVE
Când coțofenele se urcă pe bivoli……încep să privească lumea din vârful cornului pe care stau, cu grandomanie supremă, uitând că pentru privilegiul respectiv trebuie să scarmene toată blana. …devin tot mai agasante, cu țipăt de modistă supusă efortului, pentru a atrage atenția asupra muncii prestate. Nu mai contează că aceasta se reduce la ingurgitarea păduchilor.… Read More Din sălbăticie: Coțofenele.
Dacă aş putea să aleg, aş vrea să fiu, uneori, Tăuraşul Ferdinand. Ştiţi voi, viţeluşul acela din desenul animat, desprins de realitatea din jur şi permanent preocupat cu adulmecatul florilor şi păşunatul lent. Cred că e firesc să începi să mesteci mai cu grijă, după o anumită vârstă, mai ales când nu poţi alege alimentele… Read More Dilemele tăuraşului (sau) Scurt tratat de alimentaţie forţată
Revin la metafora aceasta…cum că oamenii sunt ca oglinzile. Întotdeauna am vrut să stau în preajma acelor oameni care, doar privindu-mă, aveau puterea de a mă face să vreau să fiu mai mult. Exact ca acele oglinzi care te arată mai suplu, chiar dacă tu știi că e numai o iluzie optică, însă doar prin… Read More Oamenii oglindă
Sunt o pofticioasă. Recunosc! Dulce, sărat, amărui, acrișor….aș mânca orice. Sunt deschisă la încercări de tot felul. Mă rog, nu chiar la orice, căci delicatesele asiatice din gândaci încă nu îmi fac cu ochiul. Prăjituri cu cremă, fără cremă, cu blat, fără blat, tocănițe cu sos alb, roșu, albastru sau curcubeu, alune sărate, nesăprate, prăjite,… Read More Cum am ucis pofta de dulce!
Cred că nu voi uita niciodată ceea ce un foarte bun prieten mi-a spus cândva: „Mădă, prieteniile adevărate sunt alea în care cei implicaţi au un interes comun sau un interes reciproc. Cineva îţi e prieten atât timp cât are ceva de câştigat de la tine. Altfel, frăţia de cruce, e mit. Nu rezistă”. Evident… Read More Siliconarea prieteniei
DEFINIŢIA CRIOGENIEI: când orice element gastronomic reușit se adoarme în congelator, în așteptarea degustării în doi. DEFINIŢIA DECENŢEI – elementul non-chimic care deosebeşte omul de jivină DEFINIŢIA DORULUI – când timpul mă umple cu tine și mă golește de mine. DEFINIŢIA FUZIUNII – când te ating şi mă continui. DEFINIŢIA FLUXULUI ŞI REFLUXULUI – Când… Read More Dicţionar de chestii proprii
Dragii mei, Habar nu am cum voi vedea lucrurile peste un an, peste cinci sau peste alţi zece, dar ţin să vă scriu acum prima scrisoare, pentru ca atunci când eu însămi voi face derogări de la conţinutul ei, voi să fiţi cei care să îmi reamintiţi de mine, cea de azi. În acumul celor… Read More Copiilor mei. Prima scrisoare 🙂
Cred că am avut o revelaţie. Aseară. La un pahar târziu de vin. Am crezut până acum (sau mi-am auto-impus) că RUTINA trebuie să fie căutarea permanentă, creşterea constantă a sinelui. Am fost convinsă că RUTINA trebuie să fie încercarea permanenta de a fi MÂINE un pic mai sus decât am fost IERI,
“Când îţi doreşti ceva cu adevărat, tot Universul conspiră pentru îndeplinirea visului tău”. Iată o frază care, nu cu mult timp în urmă, îmi trezea scepticismul în cea mai pură formă a sa. Ba chiar deştepta în mine revolte exagerate la gândul că astfel de cuvinte, manipulatoare, instigă la pasivitate şi la aruncatul în gol,… Read More Suntem propriile noastre alegeri
Totul începe în prima copilărie, când mireasa e asociată cu cea mai frumoasă dintre prințese și astfel apare acel vis feeric pe care orice fetiță, la un moment dat, primește asigurări că îl va trăi aievea. Apoi anii trec, fetița crește, pupă niște broscoi care, din păcate, nu se transformă în prinți, până când își… Read More To elope în galop… (sau analiza de risc a celor 3 minute în fața stării civile)
„Nu ştiu alţii cum sunt”, vorba eternului copil al Moldovei, dar eu nu cred în schimbarea fundamentală a unei persoane. Ne naştem cu un anumit bagaj genetic, pe care viaţa ni-l modelează într-o structură de susţinere a propriului nostru eu. Schimbarea fundamentală ar presupune tocmai modificarea acestei structuri, calcifiate în timp, iar procesul ar fi… Read More Schimbarea la interfaţă
Ne-am confruntat cu toţii, măcar o dată în viaţă (şi asta, doar dacă ar fi să recunoaştem aşa, de faţadă, căci negarea totală ar fi o constantă lipsită de credibilitate a ecuaţiei) cu sentimentul acela de viu disconfort la gândul (adesea – nespus, adesea – urlat, după puterea plămânilor fiecăruia) vechilor iubiri din viaţa persoanei… Read More Scurt manual de instrucţiuni pentru reciclarea vechilor iubiri
Ei, da. Pare că întreaga tagmă masculină a rămas blocată – şi nu de azi, de ieri – în jurul aceleiaşi întrebări: “De ce iubim femeile?” Şi totuşi, în loc să vă plângeţi că nici marii înţelepţi ai lumii nu au putut găsi firul ariadnei către elucidarea acestui mister abisal, ar trebui să schimbaţi puţin… Read More De ce iubim bărbaţii?
(Interzis celor care merg la Paris doar pentru poze, cafenele şi shopping. Textul de mai jos dăunează grav snobismului) Pas mal, cum ar spune francezii…Sau, mai bine zis, cu bune şi cu rele, ca peste tot. Cinci zile la Paris, un vis împlinit, o gaură în buget şi o mulţime de amintiri de clasat. Parisul… Read More Din Le Grand Paris, cu dor de Le Petit…
Îmi pare c-au trecut ani de când, în urlet de Vama Veche, scriam că am descoperit formula magică a fericirii: “fără aşteptări”. Să îi laşi pe cei din jur să se manifeste în splendoarea fiinţei lor, căci oamenii sunt frumoşi aşa cum se arată, neşlefuiţi încă de şmirghelul constrângerilor pe care – conştient sau nu… Read More În umbra fără-aşteptărilor
Mi-e dor să alerg în ploaie. Să nu mai existe nimic altceva decât senzaţii: muşchii dezmortiţi, respiraţia sonoră, durerea din piept, nevoia de mişcare, chef de viaţă şi ruptura aceea dureroasă, dar eliberatoare, de cordoanele omblilicale pe care singuri le croşetăm de propriile noastre concepţii şi prejudecăţi şi din desişul cărora uităm să ieşim. Aşadar,… Read More Când plouă
Ne-am obişnuit să credem că suntem datori vieţii pentru tot ce oferă bun, şi pedepsiţi de soartă pentru toate dificultăţile întâmpinate. Dacă e bine, invocam norocul, iar dacă e rău invocăm mereu o instanţă superioară responsabilă – indiferent cât de iluzoriu şi subiectiv este acest sistem de referinţă “bine/rău”. Am rămas puţini…cei care ştiu că… Read More Iubirea şi societatea de consum
“Căci frunza, din cer, o să-şi aleagă atâta înţelepciune cât poate să-nţeleagă” I. Ploua liniştit şi monoton, ca viaţa. Viaţa ei – de privighetoare rătăcită într-o pădure căreia nu-i ştia nici începutul şi nici sfârşitul, dar despre care simţea că nu-i poate aparţine. Toată copilăria stătuse în cuib, privind cerul şi vulturii cum zboară… Read More Cea-mai-mare-frunză-din-copac
Sunt un câmp înverzit, în mijlocul unui oraş agitat. A fost o iarnă lungă, ce mi-a îngheţat pământul sub picioarele celor care l-au păşit. A fost un ger atât de năpraznic încât, la un moment dat, n-am mai simţit nicio talpă de pantof negru, în pântece, şi nici nepăsarea celor care şi-au târşâit alene picioarele… Read More Brazdele mele deschise
Azi scriu aiurea. O să arunc cuvinte fără sens pe o pagină albă. Şi dacă n-au sens, ce? Lumea însăşi l-a pierdut pe al ei. Oamenii orbecăie fără ruşine între iubire şi dispreţ, între moralitate şi falsă pudoare, între nesiguranţa de sine şi înjosirea celorlalţi, între iluzie şi corupţie, între nepăsare şi compromis. Compromis! Ce… Read More Ne-ntoarcem la Faust?
Nu ştiu a te citi, dar simt că te-ai pierdut în propriile tale măşti. Strănut. Sunt alergică la ele! Nu neg că am încercat şi eu să le port. Uneori pot fi o fortăreaţă ideală, dar… mie nu-mi stau pe faţă. Alunecă şi mă dau de gol. Ochii mei sunt prea mari ca să se… Read More Antialergic pentru măşti
Gândul: Femeie! Mă exasperezi! Ce vrei? Eu: Eu? Gândul: Da, tu! Mă chemi, mă înţepi cu întrebări! Încerc să-ţi găsesc răspunsul şi tu nu-l auzi! Chemi alte şi alte şi alte întrebări! Ce vrei, de fapt? Eu: Eu? Nimic… Gândul: Femeie, e două noaptea! De ce mă chemi? Eu: Doar mă gândeam…
Ne dezmorţim aripile de nemângâieri. Prin exerciţiu, vor învăţa, din nou, să zboare. Ne dezrobim ochii de nepriviri. Vor vedea mai clar, după ce trece bruma. Ne dezlegăm glasurile de nechemări. Va veni şi ziua când vor striga, iar!
Cred că doar sufletele neevoluate iubesc la fel, de fiecare dată, şi au aceleaşi aşteptări de la iubirile din viaţa lor. Poate că viaţa ne oferă, aproape mereu, şansa de a alege cum să iubim…sau poate că iubirea alege forma în care ni se arată …căci… …sunt iubiri “accesibile”, pe care le putem avea doar… Read More Despre iubiri…
Mă fascinează o spărtură dintr-un zid. De câte ori trec prin faţa ei, o caut cu îngrijorare, de teamă să nu-i fi fost ucis strigătul cu straturi mute de ciment şi var, căci intuiesc un proprietar nemulţumit de cicatricea asta, pe obrazul zidului său scump. Şi totuşi, e atât de frumoasă, ca o floare de… Read More Spărturi în ziduri
Când hienele se vor lei, … înconjură prada şi o muşcă de picioare, apoi fug, rămânând cu impresia că îngenuncherea acesteia se datorează unei lupte cu forţe egale. … nu au niciodată curajul să atace frontal şi, în până la urmă, se hrănesc tot cu cadavre pentru că oricum nu ar avea sorţi de izbândă… Read More Din sălbăticie. Hienele.
Scriu pentru mine. Şi pentru ochii care nu au uitat să asculte. Şi vreau să vorbesc despre lucruri evidente, pe care le ascundem cu abilitate, aşa că scriu pentru cei care au curajul să-şi vadă greşelile şi să se întrebe dacă-şi mai trăiesc viaţa pe au visat-o, dacă sunt persoanele care ar dori să fie…sau… Read More Fără petale…
Mă gândesc că atunci când ți se dă un șut în fund, e pentru că cineva, acolo sus, te vrea cu un pas mai în față. Iar atunci când ți se dă un pumn în burtă, este tot pentru că cineva, acolo sus, te îndreaptă cu fața spre pământ nu pentru a te umili, ci pentru… Read More 🙂
Ei da, suntem departe de a trăi într-o poveste, dar iată că realitatea are şi ea, farsele ei, iar într-un moment de joc tineresc şi necugetat, l-a transformat pe Uriah Heep al lui Dickens într-un personaj actual, periculos şi care întrece orice imaginaţie novelistică. Uriah Heep este astăzi mai mult decât o etichetă sau un… Read More Despre Uriah Heep-ul zilelor noastre
Sunt oameni care se consideră mici, atât de mici încât s-au pierdut de ei înșiși. Și sunt oameni care se consideră mari, atât de mari că au ajuns mausoleul venerației propriei persoane. Sunt oameni care renunță prea devreme la vise și oameni care nu știu să renunțe la jilț. Deși ar fi timpul… Un jilț… Read More Șah Mat
Imi amintesc bucuria cu care mergeam la mare, în copilărie. Nu puteam niciodată dormi cu o noapte înainte și întotdeauna plecam dis-de-dimineață, când zorii nici nu se iveau încă. Mersul la mare, în fiecare vacanță de vară, era ca așteptarea lui Moș Crăciun, în plină iarnă. Ieri m-am întors de la Mamaia….mai decepționată ca niciodată.… Read More Lume multă…oameni puțini…
N-am fost niciodată un vamaiot. Nici nu voi fi. Mi-a intrat prea adanc în sânge asfaltul prăfuit al Bucureștiului și totuși, mi-e dor de o seară la Vama Veche… cu vin, cu dans pe nisip, cu vântul în păr. Acolo unde toată lumea se amestecă, încet-încet, cu toată lumea, unde tristețile dispar, unde figurile dispar…… Read More Dor de Vama Veche
Uneori sunt doar spectator. Văd cum pereții realității se apropie cu încetinire sadică și dureroasă. Inevitabil, vor strivi și ultima urmă de bucurie ofilită pe care încă o mai păstram, până mai ieri. Și totul se închide, se strâmtorează, îmi fură aerul visării. Rămâne gol. Gol greu. Tot mai greu găsesc sens în absurd și… Read More Din Jurnalul unui condamnat la lipsa de sens
E Ziua Copilului, însă fără voi, n-aș fi avut niciodată șansa de a fi trăit o copilărie atât de minunată. Vă mulțumesc pentru că m-ați dorit și pentru că mi-ați dat viață. Vă multumesc pentru că sunteți de fiecare dată acolo unde și eu ar fi trebuit să fiu mai des… Și vă mulțumesc pentru… Read More Părinților mei….
Mai în glumă, mai în serios, eu propun o soluție pentru ieșirea din criză. Este cât se poate de clar că nu vom supraviețui mult în condițiile actualelor decizii, luate cu atât cinism și nepăsare de guvernanții noștri impotenți și frustrați (poate și de aceea se răzbună pe cei mai slabi, dar mai în vigoare… Read More Propunere de strategie pentru ieșirea din criză.
Stimați domni conducători, Dragi domni conducători, Domnilor conducători, N-am să încep prin a vă acuza de nimic. Dovezi ar fi, dar paradoxal, ele nu există. Și nici n-am să încep să folosesc cuvinte licențioase. Ar fi sub demnitatea mea de om. În plus, aș trăda truda părinților mei de a-mi fi oferit o educație exemplară,… Read More Scrisoare deschisă către conducătorii noștri
Am fost ieri în Mall. Nu contează care…în fond, toate sunt la fel. Pentru câțiva pați am încercat să privesc totul cu ochii unuia care vede Mall-ul pentru prima dată și… m-am speriat. Mie îmi e clar. Se poartă superficialitatea….și prostia. Mă scuzați pentru ascuțimea cuvintelor, dar după 20 de minute acolo, tot căutând un… Read More Teoria pisicizării limbii române
Nu mă număr printre românii dornici de zboruri internaționale, care imediat după ’89 au dat fuga pe meleaguri turcești, nu pentru culturalizare și schimb de experiență, ci pentru negoțuri ieftine prin talciocuri. Eram oricum mult prea mică atunci…prin urmare am așteptat 20 de ani până să calc pe pământul modernizat al lui Ataturk…Mai bine mai… Read More Grăbește-te turcește…
Mă miram până acum de fiecare dată când pe stradă, în parc, la metrou, în stație…peste tot unde aruncam privirea, îmi rămânea pe retină un scuipat abandonat fără regrete de câte un neaoș vorbitor de dulcea limbă română. Mă enervam pe loc și, aproape neintenționat, aruncam fără glas câte un gând murdar, scos cu greu… Read More Să brevetăm scuipatul
Să vorbim despre dramele din viața noastră. Despre cât de nedreaptă e lumea, despre cât de norocoși sunt celilalți. Despre cât de muncitori și onești suntem noi, despre cât de corect acționăm și despre cât de mârșavi sunt ceilalți. Să vorbim despre lipsa noastră de bani și despre câștigurile nemeritate ale celorlalți. Să vorbim despre… Read More Despre dramele din viața noastră….
Dacă în urmă cu câțiva ani era la modă să vorbim despre mc’donaldizarea societății, fenomen descris nu ca fatalitate ci ca firesc al evoluției societăților de consum, astăzi observ o tot mai acută tendință de PR-izare a lumii (a vieții chiar), cu toate elementele ei componente (mai mult sau mai puțin materiale). Sunt încă departe… Read More O lume PR-izată
Funny…mă gândisem la lucrul ăsta în weekend, iar astăzi, spre surprinderea mea, am văzut fraza și la statusul unui prieten. Coincidență sau nu…este ceea ce mă frământă de un timp încoace. Ce este puterea și cine ar trebui să o aibă? Nu mă refer aici la puterea ca forță fizică și nici la marile figuri… Read More Puterea ar trebui dată celor puternici…
Matematica. Doamneee, ce cosmar! Dumnezeu m-a inzestrat cu multe calitati, dar si cu o ingrijoratoare incapacitate de a pricepe matematica. Ma uitam la integrale asa cum Decebal s-ar fi uitat la un LCD. Ma straduiam, vroiam…Mi-as fi dorit sa stiu…. Totul avea o limita, insa…Si totusi…am stiut din totdeauna ca matricele si logaritmii nu vor… Read More 10 motive pentru care nu m-as intoarce in liceu
M-am saturat de modelul asta al iubirii pe care ni-l inoculeaza contextul istoric, societatea, literatura, tampenia, filmele comerciale, miturile, marketingul sau poate chiar noi insine. Ajung la concluzia ca ne chinuim singuri tot asteptand sa se intample ceva “ca in filme”. E o prostie sa crezi ca iubirea adevarata inseamna sacrificiu de sine, pentru binele… Read More Povestea iubirilor noastre triste….
Ne amintim cu totii sfatul asta, nu? Am fost invatati de mici sa nu stam la taclale cu necunonoscuti, pe strada, in parc, la scoala. Am fost invatati sa nu dam drumul la usa cand nu cunoastem figura pe care o vedem prin vizor (in cazul in care, cocotati pe un scaun, ajungeam la vizor)… Read More Sa nu vorbesti cu strainii !!!
Iata un fenomen interesant….reactia de respingere a informatiei cand suntem pusi fata-in-fata cu un caz social grav. Sunt multe de spus, asa ca voi porni de la un exepmplu concret. Saptamana trecuta am intrat in contact cu un caz care m-a impresiona. Radu, un copilas de 5 luni, s-a nascut cu o boala grava: o… Read More Suntem prea saraci sa mai putem oferi….sau prea bogati sa ne mai pese?
WTF? E frustrant…aproape ca nu mai pot tine pasul cu noul limbaj…. si cand ma gandesc ca mi-au placut intotdeauna cuvintele. Supravietuirea inseamna adaptare rapida asa ca, indiferent cat este de neplacut, invatarea messenger-ezei este obligatorie, ASAP! In orice caz, IMHO cred sincer ca ne ducem cu totii pe apa sambetei. Sunt convinsa ca multi… Read More WTF? BRB…SAU NU…
Uneori ma intreb daca am ramas eu blocata undeva, intre educatia stricta primita de acasa, literatura pe care am ingurgitat-o cu pofta si filmele romantice cu el, cel curtenitor si ea, cea sfioasa. Se schimba vremurile. Asta e un lucru evident….dar este oare firesc sa se schimbe si valorile? Oare bunul simt isi largeste limitele,… Read More Mai cred oamenii in bune maniere?