Presimt că-mi va fi tare greu să scriu articolul acesta, însă îmi tot vine în minte ceva ce am auzit demult, acum multe, multe capitole deja trăite din viața mea. Cineva mi-a spus, cândva: “scopul spovedaniei nu este acela de…Read more
Mi-au trebuit aproape 40 de ani să realizez acest lucru, pe propria piele, deși am avut, tot timpul – până acum, convingerea că ne putem ridica singuri, indiferent de greutăți sau experiențe, de traume sau de background. Am preferat ani…Read more
De când mă știu, am cumpărat lucruri în avans. De fapt, de când am salariu 😊))). Am cumpărat să am, să fie, să știu că nu apelez la alții, să nu ajung în situația de a nu găsi, atunci când…Read more
Vorbeam deunăzi cu un prieten despre generația părinților noștri și despre conul acesta de umbră în care au avut tendința de a intra toți, cam după vârsta de 40 de ani. Eu, una, îmi amintesc perfect dimineața în care tata…Read more
Ieri am cedat. Am plâns și-am urlat în pumni, pentru că, uneori, e greu. Greu tare să stai doar în casă, cu doi copii care te cer și te strigă, fiecare pentru el – 100%, cu casa vraiște, fără timp…Read more
Te-ai întrebat vreodată? Ce ți-ai spune dacă te-ai întâlnit cu tine, în cel mai greu moment al vieții tale de până acum? Ar merita să faci exercițiul ăsta. E greu… “A-ți aminti înseamnă a trăi din nou”, spune o vorbă…Read more
Am ajuns să experimentăm și asta :). Ieri, când Ioana și-a rupt una dintre păpușile preferate (culmea!), m-a lovit o idee. De fapt, nu… Prima dată m-a lovit furia, pentru că păpusa respectivă îmi plăcea și mie mult (făcea parte…Read more
Știți… de când și noi suntem mame, v-am înțeles mai bine pe voi, cele care ne-ați dat viață și ne-ați crescut. V-am păstrat în amintiri zâmbetele și sărutările, surprizele și îmbrățișările. V-am deslușit furiile și neputințele, momentele de supărare și…Read more
Mă uit adesea la ceea ce face Ioana: un desen despre care ea spune că reprezintă „o familie de melci, cu tatăl melc care mănâncă o căpșună” – dar eu nu reușesc să văd decât niște cercuri imperfecte, tăiate de…Read more
Sunt zile în care… … oboseala acaparează fiecare spațiu al minții tale, dar nu vrei să recunoști asta. … frustrarea atinge cote maxime, pentru că nevoia de timp pentru tine este mare, dar prioritățile umplu pagini scrise doar în mintea…Read more
Ceea ce mă bucură foarte mult este că, în ultima vreme, aud cum tot mai mulți prieteni/cunoștințe apelează la o formă sau alta de terapie. E îmbucurător să constat deschiderea oamenilor spre dezvoltarea personală, spre iertare sau vindecare, spre înțelegere…Read more
Am ignorat mai bine de o săptămână durerea de braț, pe motiv că mereu, mereu e ceva mult mai important de făcut decât să iau în seamă o durere în cot. La propriu. Copiii, mailurile, scrisul, job-ul, ordinea, gătitul… orice…Read more
Când diminețile mele încep cu ei doi, râzând și gândurind a fericire, fără griji, fără dileme și fără tristeți, mă cuprinde fericirea în starea ei pură, plină, așa cum n-am mai trăit-o niciodată. Acea senzație de prea-plin greu, dar greu…Read more
Ce faci cel mai des în mintea ta? Te lași cuprinsă de frică, nu-i așa, mămico? Acea frică pe care aluneci de parcă ești pe sanie. Acea frică teribilă, care îți derulează în fața ochilor scenarii nasoale, ce nici măcar…Read more
Este greu să te adaptezi la viața în doi (în trei sau în patru), la un job nou, la restricții sau chiar la libertate deplină, la compromisuri sau concesii, la schimbare… Uneori, însă, adaptarea cea mai dificilă pare a fi…Read more
Mi-a luat mult timp să scriu acest articol. Aproximativ 3 ani. Unora le e ușor să se dezvăluie, însă alții aleg să rămână cărți închise și să-și amestece propriile cuvinte doar între coperte înțepenite. Niciuna dintre variante nu e greșită…Read more
Avusesem în plan, astăzi, curățenia de Crăciun, că tot a fost Ioana plecată câteva ore la bunici, însă am aflat că e zi de sărbătoare și am lasat să curgă lin momentul pentru odihnă. Un fotoliu, o cafea, o muzică…Read more
Am văzut că vine o perioadă, în viaţa fiecăruia, când doare până şi trezirea, când ne întoarcem la lipsa de sens şi lipsa de perspectivă, când totul în jur nu are culoare şi nu are decenţă, când absenţa direcţiei şi…Read more
