Știți… de când și noi suntem mame, v-am înțeles mai bine pe voi, cele care ne-ați dat viață și ne-ați crescut. V-am păstrat în amintiri zâmbetele și sărutările, surprizele și îmbrățișările. V-am deslușit furiile și neputințele, momentele de supărare și panicile. V-am simțit iubirea ce ne părea, adesea, condiționată de prea multe variabile. De când… Read More Dragi mame de mame,
Mă uit adesea la ceea ce face Ioana: un desen despre care ea spune că reprezintă „o familie de melci, cu tatăl melc care mănâncă o căpșună” – dar eu nu reușesc să văd decât niște cercuri imperfecte, tăiate de linii drepte sau curbe, continue sau întrerupte; o figurină pe care ea o vede un-ursuleț-fericit-cu-burta-plină-de-miere-mergând-spre-grădinița-de-ursuleți,… Read More Mami, tu te mai lauzi?
Sunt zile în care… … oboseala acaparează fiecare spațiu al minții tale, dar nu vrei să recunoști asta. … frustrarea atinge cote maxime, pentru că nevoia de timp pentru tine este mare, dar prioritățile umplu pagini scrise doar în mintea ta. … ai vrea să faci cu totul altceva decât ceea ce faci, de fapt.… Read More Rușinea de a recunoaște că nu mai poți…
Ceea ce mă bucură foarte mult este că, în ultima vreme, aud cum tot mai mulți prieteni/cunoștințe apelează la o formă sau alta de terapie. E îmbucurător să constat deschiderea oamenilor spre dezvoltarea personală, spre iertare sau vindecare, spre înțelegere de sine sau spre deblocare – aspecte care devin astfel nevoi reale, individuale, conștientizate și… Read More Au mamele nevoie de TERAPIE? Ce am învățat în șase luni de coaching
Am ignorat mai bine de o săptămână durerea de braț, pe motiv că mereu, mereu e ceva mult mai important de făcut decât să iau în seamă o durere în cot. La propriu. Copiii, mailurile, scrisul, job-ul, ordinea, gătitul… orice altceva a avut mereu prioritate. Până când, de trei zile, n-am mai putut să dorm… Read More Lecțiile sunt ascunse în fiecare durere. Chiar și în cele fizice.
Când diminețile mele încep cu ei doi, râzând și gândurind a fericire, fără griji, fără dileme și fără tristeți, mă cuprinde fericirea în starea ei pură, plină, așa cum n-am mai trăit-o niciodată. Acea senzație de prea-plin greu, dar greu bun. Acel greu revelator, care îți dă sensul și răspunsul la întrebări mute. Simt acel… Read More Mami, iartă-te, ca să poți crește!
Ce faci cel mai des în mintea ta? Te lași cuprinsă de frică, nu-i așa, mămico? Acea frică pe care aluneci de parcă ești pe sanie. Acea frică teribilă, care îți derulează în fața ochilor scenarii nasoale, ce nici măcar nu s-au întâmplat. Și tot ce vrei este să le fie bine copiilor tăi, dar… Read More Mintea care ne minte (sau Un pic de N.L.P. pentru mame)
Este greu să te adaptezi la viața în doi (în trei sau în patru), la un job nou, la restricții sau chiar la libertate deplină, la compromisuri sau concesii, la schimbare… Uneori, însă, adaptarea cea mai dificilă pare a fi cea la viața cu tine însăți, nu-i așa? Cum răspunzi la cea mai banală dar, totuși,… Read More Decalogul mamelor-fiice-soții-femei
Mi-a luat mult timp să scriu acest articol. Aproximativ 3 ani. Unora le e ușor să se dezvăluie, însă alții aleg să rămână cărți închise și să-și amestece propriile cuvinte doar între coperte înțepenite. Niciuna dintre variante nu e greșită însă gândul că dacă… doar DACĂ, un singur om în derivă ar rezona cu deriva… Read More Și dacă ne-am salva reciproc, doar citindu-ne?
Avusesem în plan, astăzi, curățenia de Crăciun, că tot a fost Ioana plecată câteva ore la bunici, însă am aflat că e zi de sărbătoare și am lasat să curgă lin momentul pentru odihnă. Un fotoliu, o cafea, o muzică liniștitoare pe fundal și gânduri. Ordine în gânduri… Urmează încă un final de an și… Read More La ora de Viață (2)
Am văzut că vine o perioadă, în viaţa fiecăruia, când doare până şi trezirea, când ne întoarcem la lipsa de sens şi lipsa de perspectivă, când totul în jur nu are culoare şi nu are decenţă, când absenţa direcţiei şi a încrederii ne obosesc şi ne întunecă. …şi totuşi, am învăţat că nimic nu e… Read More La ora de Viaţă