….Sigur, nu aș face din asta condiția primordială pentru un început de relație, dar dacă aș fi bărbat și soarta ar face să devin fascinat de mintea și frumusețea unei femei, care la momentul respectiv și-ar crește singură copilul, nu m-aș da înapoi de la a construi, alături de ea, o viață. Se întâmplă, rareori,… Read More Dacă aș fi bărbat, aș iubi o femeie cu copil
Minunea mea, Îmi amintesc că în copilărie, după ce am aflat că, de fapt, bebelușii nu sunt aduși de barză și că, la spital, sunt ținuți la comun, într-o cameră, eram terorizată de un gând: acela că nu îmi voi recunoaște copilul, la maternitate, și că voi lua acasă (sau mi se va da) alt… Read More Duminică, 7. Când îngerii revin.
M-am trezit cu o poftă nebună de scris, cum n-am mai avut de mult. Poate și pentru că am ținut blogul inactiv ceva timp sau poate pentru că m-am întâlnit de curând cu un vechi prieten, cu care obișnuiam să mă pierd în discuții fără concluzii, până ne uita timpul. Am vorbit despre fericire. Banal.… Read More Nu contează ce alegeri faci. Important e să poţi trăi cu ele.
Sunt momente în care viața te plesnește. Sau, cel puțin, așa percepem noi lucrurile…și suntem convinși de lipsa norocului, de pedepse divine, de plăți care au stat în așteptare, de nedreptăți sau de existența unei lecții date într-un limbaj mai presus de înțelegerea noastră. Pierderile ființelor sau lucrurilor iubite (fără să așez pe același nivel… Read More Rătăciri
Atât de multă literatură despre cum să aștepți un copil… … despre ce să (nu) mănânci și despre ce să (nu) bei, despre cum să te obișnuiești cu ideea de a fi mamă, despre ce trebuie să simți sau să nu simți la naștere, despre cum să alăptezi, cum să-ți ții copilul în brațe, despre… Read More Vineri, 13. Când îngerii pleacă înapoi.
Ok…nu vreau să alunec în derizoriu. Blogul acesta este una dintre jucăriile preferate ale vieții mele de semi-adult. L-am umplut cu vise, cu gânduri și întrebări amprentate de fiecare etapă parcursă în ultimii ani, fără să mă întreb dacă ceea ce scriu este sau nu pe placul cuiva. Și voi continua să nu mă întreb…
Ceilalți nu dor. N-au cum. Gesturile lor sunt doar gesturi. Cerințele lor sunt doar cerințe. De fapt, când doare gestul celor apropiați noua, doare, de fapt, partea din noi care răspunde gestului. Care contracarează sau se supune. Care se revoltă sau rămâne pasivă. Care se lasă rănită sau atacă. Care realizează că, uneori, nu de… Read More Ceilalți nu dor
Mulţi ar spune că eleganţa şi stilul. Alte voci ar spune că forţa cu care noi reuşim să fim mame, soţii şi fiice, în acelaşi timp. Ar mai fi şi opinii care susţin că educaţia, atitudinea, feminitatea, capacitatea de a face mai multe lucruri concomitent, graţia sau senzualitatea stau, de fapt, la baza definirii… Read More Ce ne definește ca femei?
M-am jucat într-o zi cu reprezentările, imaginându-mi că oamenii sunt săgeți. Ce ploaie de direcții! Abia atunci mi-a venit ideea: este foarte posibil ca fiecare dintre noi să avem propria axă pe care ne desfășurăm viața, iar aceasta să nu fie dată de obiective, ținte sau direcții de acțiune. E mai mult o caracteristică a… Read More Oamenii săgeți
Mâncăm pe apucate. Am uitat și plăcerea de a ne savura liniștiți cafeaua, dimineața. Rareori ne mai îmbie mirosul acestei licori magice, răspândit în toată casa și sărim tot mai des peste ritualul fierberii ei in ibric, preferând, mai degrabă, butonul espressorului. Trecem peste micul dejun, din lipsă de timp, luăm prânzul aplecați peste birou,… Read More FAST FOOD sau FAST LOVE
Când coțofenele se urcă pe bivoli……încep să privească lumea din vârful cornului pe care stau, cu grandomanie supremă, uitând că pentru privilegiul respectiv trebuie să scarmene toată blana. …devin tot mai agasante, cu țipăt de modistă supusă efortului, pentru a atrage atenția asupra muncii prestate. Nu mai contează că aceasta se reduce la ingurgitarea păduchilor.… Read More Din sălbăticie: Coțofenele.
Dacă aş putea să aleg, aş vrea să fiu, uneori, Tăuraşul Ferdinand. Ştiţi voi, viţeluşul acela din desenul animat, desprins de realitatea din jur şi permanent preocupat cu adulmecatul florilor şi păşunatul lent. Cred că e firesc să începi să mesteci mai cu grijă, după o anumită vârstă, mai ales când nu poţi alege alimentele… Read More Dilemele tăuraşului (sau) Scurt tratat de alimentaţie forţată
Revin la metafora aceasta…cum că oamenii sunt ca oglinzile. Întotdeauna am vrut să stau în preajma acelor oameni care, doar privindu-mă, aveau puterea de a mă face să vreau să fiu mai mult. Exact ca acele oglinzi care te arată mai suplu, chiar dacă tu știi că e numai o iluzie optică, însă doar prin… Read More Oamenii oglindă
Cred că nu voi uita niciodată ceea ce un foarte bun prieten mi-a spus cândva: „Mădă, prieteniile adevărate sunt alea în care cei implicaţi au un interes comun sau un interes reciproc. Cineva îţi e prieten atât timp cât are ceva de câştigat de la tine. Altfel, frăţia de cruce, e mit. Nu rezistă”. Evident… Read More Siliconarea prieteniei
DEFINIŢIA CRIOGENIEI: când orice element gastronomic reușit se adoarme în congelator, în așteptarea degustării în doi. DEFINIŢIA DECENŢEI – elementul non-chimic care deosebeşte omul de jivină DEFINIŢIA DORULUI – când timpul mă umple cu tine și mă golește de mine. DEFINIŢIA FUZIUNII – când te ating şi mă continui. DEFINIŢIA FLUXULUI ŞI REFLUXULUI – Când… Read More Dicţionar de chestii proprii
Dragii mei, Habar nu am cum voi vedea lucrurile peste un an, peste cinci sau peste alţi zece, dar ţin să vă scriu acum prima scrisoare, pentru ca atunci când eu însămi voi face derogări de la conţinutul ei, voi să fiţi cei care să îmi reamintiţi de mine, cea de azi. În acumul celor… Read More Copiilor mei. Prima scrisoare 🙂
Cred că am avut o revelaţie. Aseară. La un pahar târziu de vin. Am crezut până acum (sau mi-am auto-impus) că RUTINA trebuie să fie căutarea permanentă, creşterea constantă a sinelui. Am fost convinsă că RUTINA trebuie să fie încercarea permanenta de a fi MÂINE un pic mai sus decât am fost IERI,
“Când îţi doreşti ceva cu adevărat, tot Universul conspiră pentru îndeplinirea visului tău”. Iată o frază care, nu cu mult timp în urmă, îmi trezea scepticismul în cea mai pură formă a sa. Ba chiar deştepta în mine revolte exagerate la gândul că astfel de cuvinte, manipulatoare, instigă la pasivitate şi la aruncatul în gol,… Read More Suntem propriile noastre alegeri
Totul începe în prima copilărie, când mireasa e asociată cu cea mai frumoasă dintre prințese și astfel apare acel vis feeric pe care orice fetiță, la un moment dat, primește asigurări că îl va trăi aievea. Apoi anii trec, fetița crește, pupă niște broscoi care, din păcate, nu se transformă în prinți, până când își… Read More To elope în galop… (sau analiza de risc a celor 3 minute în fața stării civile)
„Nu ştiu alţii cum sunt”, vorba eternului copil al Moldovei, dar eu nu cred în schimbarea fundamentală a unei persoane. Ne naştem cu un anumit bagaj genetic, pe care viaţa ni-l modelează într-o structură de susţinere a propriului nostru eu. Schimbarea fundamentală ar presupune tocmai modificarea acestei structuri, calcifiate în timp, iar procesul ar fi… Read More Schimbarea la interfaţă