CÂND SCRIU...

Rătăciri

Sunt momente în care viața te plesnește. Sau, cel puțin, așa percepem noi lucrurile…și suntem convinși de lipsa norocului, de pedepse divine, de plăți care au stat în așteptare, de nedreptăți sau de existența unei lecții date într-un limbaj mai presus de înțelegerea noastră. Pierderile ființelor sau lucrurilor iubite (fără să așez pe același nivel… Read More Rătăciri

CÂND SCRIU...

Nu poți iubi cu adevărat, fără a respecta

Ok…nu vreau să alunec în derizoriu. Blogul acesta este una dintre jucăriile preferate ale vieții mele de semi-adult. L-am umplut cu vise, cu gânduri și întrebări amprentate de fiecare etapă parcursă în ultimii ani, fără să mă întreb dacă ceea ce scriu este sau nu pe placul cuiva. Și voi continua să nu mă întreb…

CÂND SCRIU...

Ceilalți nu dor

Ceilalți nu dor. N-au cum. Gesturile lor sunt doar gesturi. Cerințele lor sunt doar cerințe. De fapt, când doare gestul celor apropiați noua, doare, de fapt, partea din noi care răspunde gestului. Care contracarează sau se supune. Care se revoltă sau rămâne pasivă. Care se lasă rănită sau atacă. Care realizează că, uneori, nu de… Read More Ceilalți nu dor

CÂND SCRIU...

Oamenii săgeți

M-am jucat într-o zi cu reprezentările, imaginându-mi că oamenii sunt săgeți. Ce ploaie de direcții! Abia atunci mi-a venit ideea: este foarte posibil ca fiecare dintre noi să avem propria axă pe care ne desfășurăm viața, iar aceasta să nu fie dată de obiective, ținte sau direcții de acțiune. E mai mult o caracteristică a… Read More Oamenii săgeți

CÂND SCRIU...

FAST FOOD sau FAST LOVE

Mâncăm pe apucate. Am uitat și plăcerea de a ne savura liniștiți cafeaua, dimineața. Rareori ne mai îmbie mirosul acestei licori magice, răspândit în toată casa și sărim tot mai des peste ritualul fierberii ei in ibric, preferând, mai degrabă, butonul espressorului. Trecem peste micul dejun, din lipsă de timp, luăm prânzul aplecați peste birou,… Read More FAST FOOD sau FAST LOVE

CÂND SCRIU...

Din sălbăticie: Coțofenele.

Când coțofenele se urcă pe bivoli……încep să privească lumea din vârful cornului pe care stau, cu grandomanie supremă, uitând că pentru privilegiul respectiv trebuie să scarmene toată blana. …devin tot mai agasante, cu țipăt de modistă supusă efortului, pentru a atrage atenția asupra muncii prestate. Nu mai contează că aceasta se reduce la ingurgitarea păduchilor.… Read More Din sălbăticie: Coțofenele.

CÂND SCRIU...

Dilemele tăuraşului (sau) Scurt tratat de alimentaţie forţată

Dacă aş putea să aleg, aş vrea să fiu, uneori, Tăuraşul Ferdinand. Ştiţi voi, viţeluşul acela din desenul animat, desprins de realitatea din jur şi permanent preocupat cu adulmecatul florilor şi păşunatul lent. Cred că e firesc să începi să mesteci mai cu grijă, după o anumită vârstă, mai ales când nu poţi alege alimentele… Read More Dilemele tăuraşului (sau) Scurt tratat de alimentaţie forţată

CÂND SCRIU...

Oamenii oglindă

 Revin la metafora aceasta…cum că oamenii sunt ca oglinzile. Întotdeauna am vrut să stau în preajma acelor oameni care, doar privindu-mă, aveau puterea de a mă face să vreau să fiu mai mult. Exact ca acele oglinzi care te arată mai suplu, chiar dacă tu știi că e numai o iluzie optică, însă doar prin… Read More Oamenii oglindă

CÂND SCRIU...

Siliconarea prieteniei

Cred că nu voi uita niciodată ceea ce un foarte bun prieten mi-a spus cândva: „Mădă, prieteniile adevărate sunt alea în care cei implicaţi au un interes comun sau un interes reciproc. Cineva îţi e prieten atât timp cât are ceva de câştigat de la tine. Altfel, frăţia de cruce, e mit. Nu rezistă”. Evident… Read More Siliconarea prieteniei

CÂND SCRIU...

Dicţionar de chestii proprii

DEFINIŢIA CRIOGENIEI: când orice element gastronomic reușit se adoarme în congelator, în așteptarea degustării în doi. DEFINIŢIA DECENŢEI – elementul non-chimic care deosebeşte omul de jivină DEFINIŢIA DORULUI – când timpul mă umple cu tine și mă golește de mine. DEFINIŢIA FUZIUNII – când te ating şi mă continui. DEFINIŢIA FLUXULUI ŞI REFLUXULUI – Când… Read More Dicţionar de chestii proprii

CÂND SCRIU...

Keep-it-simple

Cred că am avut o revelaţie. Aseară. La un pahar târziu de vin. Am crezut până acum (sau mi-am auto-impus) că RUTINA trebuie să fie căutarea permanentă, creşterea constantă a sinelui. Am fost convinsă că RUTINA trebuie să fie încercarea permanenta de a fi MÂINE un pic mai sus decât am fost IERI,

CÂND SCRIU...

To elope în galop… (sau analiza de risc a celor 3 minute în fața stării civile)

Totul începe în prima copilărie, când mireasa e asociată cu cea mai frumoasă dintre prințese și astfel apare acel vis feeric pe care orice fetiță, la un moment dat, primește asigurări că îl va trăi aievea. Apoi anii trec, fetița crește, pupă niște broscoi care, din păcate, nu se transformă în prinți, până când își… Read More To elope în galop… (sau analiza de risc a celor 3 minute în fața stării civile)

CÂND SCRIU...

Schimbarea la interfaţă

„Nu ştiu alţii cum sunt”, vorba eternului copil al Moldovei, dar eu nu cred în schimbarea fundamentală a unei persoane. Ne naştem cu un anumit bagaj genetic, pe care viaţa ni-l modelează într-o structură de susţinere a propriului nostru eu. Schimbarea fundamentală ar presupune tocmai modificarea acestei structuri, calcifiate în timp, iar procesul ar fi… Read More Schimbarea la interfaţă