Ioanei D.    I. Pădurea vuia. Furtuna începuse încă de aseară și se întețise spre miezul nopții. Crengile copacilor se războiau între ele, iar trosnetele lor erau ca țipetele de săbii și lănci. Frunzele se smulgeau cu groază din ramuri și zburau în rotocoale haotice, care încotro, iar peste toată urgia dezlănțuită, fulgere terifiante despicau… Read More Doctorul Pădurii

Ziua-şi adapă-n crepuscul oftatul, Iar vânul trezeşte pădurea străjer. Câmpia întinsă-mi devine iatacul Şi lanţuri de dor mă ţin prizonier. Plutesc licurici printre fire de iarbă, Tăcerea dansează în cântec de greier Iar focul, în mine, începe să fiarbă. Mi-s tălpile goale. Încep să cutreier. Alerg fără ţintă. Cu ochi de felină Scrutez orizontul de… Read More Ondina sau Despre căutări

Se mijea de ziuă. Soarele își arunca jucăuș razele printre frunzele cărnoase ale copacilor, colorate în acel verde dur pe care nu îl găsești decât în mijlocul verii, iar reflexia lor cădea pe pământ sub forma cercurilor ghidușe de lumină. Lupoaica își privea puiul încă adormit, cu o iubire nemărginită, și se lupta cu nehotărârea… Read More Învățăturile mamei lup către fiica ei, Masha

  “Căci frunza, din cer, o să-şi aleagă atâta înţelepciune cât poate să-nţeleagă”   I. Ploua liniştit şi monoton, ca viaţa. Viaţa ei – de privighetoare rătăcită într-o pădure căreia nu-i ştia nici începutul şi nici sfârşitul, dar despre care simţea că nu-i poate aparţine. Toată copilăria stătuse în cuib, privind cerul şi vulturii cum zboară… Read More Cea-mai-mare-frunză-din-copac