De când mă știu, am cumpărat lucruri în avans. De fapt, de când am salariu 😊))). Am cumpărat să am, să fie, să știu că nu apelez la alții, să nu ajung în situația de a nu găsi, atunci când am nevoie. Prin urmare, am mereu la îndemână chestii practice, luate din simplul motiv de a ști că sunt acolo, de a bifa acel veșnic “nu se știe când îmi vor trebui”. Semăn cu tata. Noi amândoi – hamsteri harnici care adună, pentru că nu ne place să împrumutăm lucruri care nu ne aparțin și nici să dăm cu împrumut ce e al nostru. Fiecare cu ale lui…

De când adun, ordonez lucrurile astea frumos, în sertare, pe categorii. Mirodenii, ingrediente, haine, accesorii, unelte, cărți. Mereu, pe fiecare la locul său, deși în locurile astea nu este niciodată ordine. Și uite așa, când probabil am atins curățenia cu numărul 1000 din ultimii trei ani, am avut o revelație: așa cum suntem obișnuiți să ne păstrăm și să ne stivuim lucrurile, la fel procedăm și cu gândurile. Dacă nu putem să “let go” lucrurilor inutile din jurul nostru, nu vom putea nici să „let go” gândurilor care ne apasă, ne opintesc și ne țin în loc.

Anul ăsta vreau să ies din paradigma rearanjării, pe categorii, a tuturor lucrurilor pe care le-am stivuit drăguț, în sertare. Am privit atent la tot ce am adunat, le-am luat în mâni pe fiecare: cutii cu cereale și pseudo cereale, care mai de care mai nutritive, zeci de pachete cu mirodenii (v-am zis că fiecare are pitpalacul lui, iar al meu e mare amator de arome și de căni), paste de tot felul, ingrediente pentru prăjituri, făinuri, pudre din fructe și plante marine și terestre, semințe peste semințe, alune, nuci, fructe deshidratate, ierburi aromatice, coloranți naturali. Bucătăria e plină de ingrediente dosite peste tot, la fel și congelatorul – cu toate cele necesare, în ideea de a avea mereu, la îndemână, ceva pentru gătit (dar pentru că magazinele sunt și ele la îndemână, când gătesc, cumpăr, de fiecare dată, proaspăt). Am privit atent tot ce adun. Și, Doamne, câte adun!

Mi-a trecut prin minte gândul de a arunca tot și de a o lua de la un zero mândru și asumat, prin achiziția exclusivă a ceea ce am nevoie, dar mi-am dat seama că nu pot. Am ajuns la vârsta la care, măcar în casa mea, îmi pot permite să nu fac lucruri pe care nu le doresc 😊))). Așa că am decis să nu mai cumpărăm nimic până nu consum tot.

Anul acesta vreau să consum tot ce am cumpărat cu drag și bucurie și am “pus bine”, pentru când voi avea timp. Anul acesta vreau să am timp să consum: ingredinte, cărți, mirodenii, cărți, lumânări parfumate, cărți. Și gânduri. Pentru că stivuim în noi vinovății și amintiri, regrete și întrebări, biciuiri și autocenzuri, amânări și autocritică, dorințe sufocate și nevoi abandonate. Asemenea fructelor alea pe care le cumpărăm și uităm să le mâncăm, gândurile stau dosite în sertarul minții. Așteaptă, se ofilesc, fermentează și apoi scot la iveală neliniști și stări ce nu ne dau voie să ne simțim, pe deplin, prezentul.

Anul ăsta, consumă tot ce ai păstrat în sertare. Caută rețetele potrivite prin care să-ți transformi ingredientele stocate în mâncăruri delicioase. Însă, cel mai important, fă-ți propriile rețete pentru a-ți transforma gândurile/sentimentele/stările amânate/dosite/ascunse în stări de bine. Imaginează-ți că le iei, pe fiecare în parte, în mâni. Privește-le din toate unghiurile, caută-le sursa și vezi în ce măsură chiar mai ai nevoie de ele. Transformă-le în fluturi și lasă-le să zboare. Au stat prea mult în coconul minții tale.

Iartă-te.

Explică-te.

Acceptă-te.

Îmbrățișează-te.

Eliberează-te.

Reordonează-te.

Iubește-te.

Trăiește-te în prezent.

Dacă nu poți arunca, atunci consumă. Înțelege. Procesează. Transformă. Toate acestea pentru a face loc.