MĂMICEALĂ

Cum am convins copilul să doarmă singur în pat. Strategie în 9 pași.

(Sau 99, dar cine a mai stat să îi numere?)

He… Vă așteptați la un articol scurt și la o metodă minune, nu-i așa? Moms, aici nu e Regatul de Gheață, ci Realitatea – lumea copiilor care n-au somn! Mi-ar fi plăcut să scriu un articol despre mine, ca mamă ultra-profi, aplicând niște metode foarte inteligente și chiar avizate de specialiștii în parrenting, de persuadare a copilului pentru a dormi singur, în camera lui, la cei 3 ani și jumătate. Și mi-ar fi plăcut să scriu despre un copil absolut înțelegător (din prima), care să spună “Desigur, mami, nu te mai preocupa! De azi dorm sigură”. Dar, nu… Va fi un articol despre plâns și râs și Moș Crăciun, despre mușchi amortiți și nopți cu enșpe drumuri la pipi, doar să aibă motiv să plece din cameră. 

Nu regret deloc decizia luată în urmă cu trei ani jumătate, de a dormi în același pat cu Ioana. Csf? Ncsf… Sunt părinți care aleg să doarmă cu puii lor chiar pentru perioade mai mari de timp, și părinți care își obișnuiesc copiii singuri în pat sau chiar în camera lor, încă din prima seară acasă, după ce vin de la maternitate. Cred că orice decizie e bună, atât timp cât poți dormi liniștită cu tine însăți. Eu n-am putut, până nu mi-am știut copilul aproape de piele. Mă rog, n-am putut dormi nici după aceea, dar măcar a fost asumat :)).

Așadar, odată cu venirea pe lume a lui Bogdan, nopțile în aceeași cameră (și) cu Ioana au devenit dificile. Pentru ea, în primul rând, pentru că dormea între mine și taică-su și se trezea, de fiecare dată, când  cel mic urla după papa și scutec nou (din două în două ore, ca un ceas elvețian). Asta s-a întâmplat în prima lună (acum, Bogdan doarme ca ursul, dar nu îi mai spun Ioanei, că revine la vechile obiceiuri).

Eu nu spun că metoda mea, de a o convinge să doarmă singură, a fost cea mai bună. Spun că, poate, mamele aflate în aceeași situație, pot găsi puțină inspirației. Momentul în care am decis să o mut pe Ioana în camera ei a fost unul prielnic: decembrie. Bogdan avea 3 săptămâni, suficient pentru sora-sa să vadă ce greu e să doarmă în aceeași cameră și cu bebe urlător. Așa că, primul pas, a fost să… 

1. Decizia: Cumpărăm un pătuț cu balerine (noua “meserie” a Ioanei, pe care o exercită în timpul liber dintre cea de doctor și cea de politistă). Am lăsat pătuțul la intrare, am bătut tare în ușă și am intrat apoi, în casă. Evident, Ioana a auzit bătaia și s-a repezit să deschidă. În fața ușii a văzut un maaaare pachet. Explicația…. Moș Crăciun trecuse în grabă, la mijlocul lui decembrie (Ce vreți? N-am mai avut eu răbdare până pe 24… ) să îi lase pătuțul, și plecase, evident, “că avea treabă”.

Pasul 2. Luarea la sentiment: I-am spus Ioanei ce fericit ar fi Moșul ca ea să doarmă în pătuțul de la el (n-a prea fost impresionată) și că de acest lucru ar depinde și numărul cadourilor pe care urmează să i le aducă de Crăciun. (Da, știu! Șantaj subtil, dar părea că mesajul străpunge armura de fier. Părea… ). 

Pasul 3. Trecem la fapte: Am asamblat pătuțul și l-am lăsat nefolosit în primele seri. În timpul zilei ne jucam în el, iar seara o întrebam unde alege să doarmă. (Evident, voia tot cu noi).

Pasul 4. Amenințarea: I-am spus copilului că dacă nu doarme în pătuț, Moșul va veni să îl ia și să îl ducă altui copil. (Ioana s-a bucurat mult, deci… nu încercați, că nu ține). 

Pasul 5. Dilema: După alte două zile, Ioana m-a întrebat când vine Moșul să îi ia pătuțul, că ea chiar vrea să-l dea unui copil care nu are. (“Moșul e ocupat acum, iubita mea. Împachetează cadourile pentru Crăciun. Mi-a spus că îți lasă ție pătuțul, de tot…”). Sic! 

Pasul 6. Șantajul: Mda… Vine un prim moment (urmat de mai multe, dar asta e altă poveste), în viața unui părinte, când acesta uită toate sfaturile din articolele, cărțile și conferințele de parrenting, cu care a intrat în contact. N-ai scăpare, mai faci și de-astea. Te întorci cu spatele la oglindă și recurgi la: 

– “Ioana, îți dau voie să mănânci al doilea ou cu surprize, dacă dormi diseară în pătuțul tău.”

– “Ioana, îți cumpăr al șaselea bebeluș cu oliță și biberon, dacă dormi diseară în pătuțul tău.”

– “Ioana, te las să dormi cu pelerina de ploaie și umbrela, dacă dormi diseară în pătuțul tău.” 

– “Ioana, ai voie să te uiți la telefon, dacă dormi diseară în pătuțul tău.” 

– “Nu, Ioana, nu îți cumpăr slime, nici dacă dormi diseară în pătuțul tău!!!” 

– “Gata! Nu discutăm! Diseară dormi în pătuțul tău!” 

Pasul 7. Sheherezada și nimic altceva: Prima seară în patul ei a fost cruntă. Părea că stă pe spini. Și eu la fel… Am convenit că stau cu ea până adoarme și că îi spun o poveste. Doar că povestea a cerut altă poveste și alta și alta. “Mami, zi-mi povestea cu Ioana și Cenusareasa. Mami, zi-mi povestea cu Ioana și eloii în pijama. Acum povestea cu Ioana și melele de aul și zmeul ulâtăcios”. (Așa sunt poveștile, la noi. Ioana face parte din toate). Și iată-mă înghesuită de trei ore, între balerinele de la Moș Crăciun (lui i-ar fi plăcut, cu siguranță),  abia încadrată în 70 cm lățime pătuț, cu brațul amorțit și corpul într-o rână, cum depăn poveste după poveste, căscând cu lacrimi, în timp ce copilu’ meu avea ochii tot mai mari și zgâiți pe tavan.

Pasul 8. Vise plăcute, mami: Am adormit eu, prima.

Pasul 9. A doua seară, de la capăt.

.

 .

 .

Pasul (probabil) 99. Am învins! 


Evident, când scriu acest articol e 01.41, deci tot nu pot dormi, deși ambii copii (din care unul în camera lui) dorm duși. Nu renunța, mămico, dacă ai luat decizia de a-ți muta prichindelul în cameta/patul lui. Nu știu dacă o să poți dormi mai liniștită fără tresăririle micuțe din timpul nopții, fără cuvintele neinteligibile, rostite în somn, fără mirosul de piele curată, neîntinată sau fără loviturile piciorușelor micuțe, fără pârțurile haioase sau fără contorsionările tale spectaculoase, ca să nu deranjezi somnul puiului. Cu siguranță, însă vei putea să te holbezi neintreruptă, pe tavan, întrebându-te dacă doarme bine în camera de alături. 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *