CÂND SCRIU..., MAMI CREȘTE (dezvoltare personală), MĂMICEALĂ

Decalogul mamelor-fiice-soții-femei

Este greu să te adaptezi la viața în doi (în trei sau în patru), la un job nou, la restricții sau chiar la libertate deplină, la compromisuri sau concesii, la schimbare…

Uneori, însă, adaptarea cea mai dificilă pare a fi cea la viața cu tine însăți, nu-i așa? Cum răspunzi la cea mai banală dar, totuși, cea mai dificilă întrebare: Cine ești tu? Care este răspunsul ce îți perforează prima dată mintea? Ești mami – cea mereu îngrijorată de relele care se pot întâmpla copiilor tăi, ești soția perfecționistă – mereu preocupată să asculte, să asigure, să motiveze sau ești fiica – mai mult sau mai puțin perfectă – mereu în luptă cu ea însăși pentru a-și mulțumi părinții? Ești angajata model, care nu depășește niciodată dead-line-urile sau ești femeia care încă mai are de alinat și crescut copilul interior, în timp ce râvnește, în taină, la momentul ei de cochetărie și feminitate? Ești toate, cumulate, și totuși, parcă tot lipsește ceva. Mai e loc pentru TINE, în portofoliul de roluri? 

Cred că marea spaimă a femeii de astăzi este să eșueze în vreunul din planurile asumate undeva-cândva, pe drumul dintre adolescență și maternitate, dintre rebeliunea tinereții și stadiul de adult. Din păcate, odată ajunsă la acest stadiu, rătăcirea continuă între tot ceea ce îți propui să fii, pentru a(-ți) demonstra că poți. 

Descoperi că, adesea, este mai greu să acționezi ca fiică a părinților, decât ca mamă a copiilor tăi; ca soția de acasă, decât ca subaltern sau chiar manager – la birou; ca partener de joacă al copiilor tăi, decât ca mama blândă, dar fermă în respectarea programului sau regulilor. Realizezi că, deși iubirea celui de lângă tine este autentică, el tot nu poate păși în locul tău, să-ți simtă oboseala sau durerea, spaimele sau întrebările, anxietatea sau melancolia, presiunea provocată de îndatoririle de fiică, responsabilitățile de mamă, dorința de libertate sau de afirmare a femeii din tine. 

Mamă-fiică-soție-femeie… Uneori, rolurile intră în conflict consumator de energie și spirit. În palmaresul acestei garderobe, uiți cum ești tu, goală… 

Pentru a te (re)găsi, dezbracă-te de toate veșmintele acestea, măcar pentru câteva momente în fiecare zi, chiar dacă unele sunt grele ca plumbul, iar altele ți-s dragi și lipite de piele. A lucra cu tine însăți este cea mai grea muncă, însă nimeni nu o va face în locul tău. 

1. Acceptă! În cel puțin unul dintre rolurile de mai sus, poți eșua lamentabil. Lipsa de acceptare a acestui fapt nu va face decât să atragă după sine eșecuri în toate celelalte roluri asumate. Ecuația e simplă: a te lăsa afectată de nereușita unui rol, înseamnă a altera acele părți din tine necesare îndeplinirii altor roluri. 

2. Prioritizează! Nu doar activitățile, ci și persoanele din jurul tău. Oricât te-ai strădui, nu vei putea niciodată mulțumi pe toată lumea și atunci, alege-i pe cei mai importanți. Nu uita, însă, că e timpul să te pui pe primele locuri, în această nouă ierarhie. 

3. Fii ca tine! Înțelege că nu ești responsabilă pentru modul în care ceilalți aleg să te vadă. Poate că ai ajuns, deja, la  mijlocul vieții. E timpul să nu mai fii copilul speriat, care obișnuia să se lase, odată, pus la colț. În viață, cu siguranță ai întâlnit prea multe guri care ți-au spus cum să nu fii și prea puțini ochi deschiși la ceea ce ești tu, cu adevărat. 

4. Eliberează-te! De tot ce îți face rău și te obligă să te întorci împotriva ta, îți tulbură pacea și gândurile sau te gâtuie și îți șantajează emoțiile. De tot ce îți induce nemilos sentimentul de vinovăție, îți anesteziază stima de sine sau îți manipulează gândurile. Eliberează-te de vina de a nu fi suficientă, de presiunea așteptărilor din exterior. 

5. Fă pace cu tine! Ești tot ce ai mai bun. Fii mândră de ceea ce vezi în oglindă și repetă-ți asta pentru femeia care ești, dar și pentru copilul din tine. E timpul să-i redai și lui aripile de șoim. Dacă nu-ți potolești propriile valuri, vei sădi furtuni în cei pe care îi iubești mai mult. 

6. Nu trece peste tine! E momentul stabilirii condițiilor tale nenegociabile, în cazul în care nu le-ai avut până acum. Nu faci bine nimănui dacă rămâi, în continuare, o supraadaptată. Nemulțumiții nu vor fi împliniți niciodată. A merge împotriva firescului tău, pentru a-i mulțumi pe ceilalți, este doar un consum inutil de energie, o scurtatură către distrugerea propriului sine. Te miri că nu te găsești?!? 

7. Iubește-te necondiționat! E cea mai grea lecție. Ești singura care te cunoaște cu adevărat, căci numai tu ți-ai trăit propriile experiențe, doar tu îți auzi propriile gânduri și numai tu știi ce vrei de la viață. Ia-ți deciziile cu avânt, urmărind, mereu, starea ta de bine. 

8. Zâmbește! Este primul pas pe care îl poți face în fața unei fundături. Zâmbește mecanic, atunci când acesta este ultimul lucru pe care simți nevoia să-l faci, ca o genoflexiune după ce ai alergat, deja, câțiva kilometri. Suntem energie pură, iar acel zâmbet va debloca puterea de a merge înainte. 

9. Renunță! La rolul de amazoană călare pe un cal alb, a cărei menire este să îi salveze pe toți. 

10. Simte! Întreabă-te ce simți în orice circumstanță și nu mai accepta altceva decât ceea ce îți aduce pace. Nu ești datoare nimănui cu prețul liniștii tale. Altfel, doar vei întina seninul copiilor tăi cu eșecurile luptei pentru mulțumirea altora. Presiunea asta nu o să facă decât să le apese pe umerii mult prea mici. Nefericirile tale vor deveni, pentru ei, un bagaj greu ca plumbul, pe care îl vor căra fără ca acesta să le aparțină. Ești responsabilă doar pentru fericirea lor și a ta. Iar fericirea ta, este condiția sine qua non pentru fericirea lor. 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *