Dilemele căsniciei

Dilemele căsniciei

– Mami, eu să știi că nu vreau să mă însor niciodată! îmi spune Ioana, hotărâtă.

– Să te măriți, vrei să spui… Fetele se mărită sau se căsătoresc…

– Da, mami. Nu vreau să mă căsătoresc niciodată!

– Păi de ce, măi, Ioana? Nu ți-ar plăcea să ai un soț, așa cum îl am eu pe tati?

– Dar, mamiiiii… voi vă pupați pe gură. Eu nu vreau să mă pup pe gură. Nici nu vreau să mă căsătoresc!

– Bine, Ioana. Dacă nu vrei, nu trebuie.

– Păi pentru mine este scârboșesc să mă pup pe gură.

Tac, un timp… De câte ori tac, știu că începe să “molfăie” tăcerea mea și să se gândească… După un timp de frământări apăsătoare, vine la mine și-mi spune…

– Bineeee, mamiii…cum spui tu. Dar dacă mă căsătoresc, pot să îl aduc aici, cu noi?

– Absolut, Ioana. Dacă o să îl iubești tare, și el pe tine, îl poți aduce aici… Dacă asta o să-ți dorești…

– Dar pot să nu mă pup cu el pe gură, mami?

– Poți și asta…

Iar, tăcere… Apoi, după o vreme de zvârcoliri interioare despre tainele căsătoriei…

– Mami, dar ar putea tati să doarmă cu el, și noi să dormim amândouă?

Leave a Reply

Your email address will not be published.