CAMPANII, Nu sunt un Filtru - Campanie

Jobul de părinte e unul fără retragere

Am admirat mereu relația colegei mele cu fiica ei, M. și m-am întrebat tot timpul cum a reușit. Zâmbesc ori de câte ori le văd fotografiile împreună, pentru că, iată, M. este deja studentă, acum. Au trecut anii adolescenței, însă în relația lor nu s-a simțit niciodată vreo pauză, vreo răcire, vreo separare. Mereu împreună, în trei, la plimbare, în poze, în viață. M-am bucurat când colega mea a acceptat să îmi scrie. Este unul din exemplele de succes ale relației mamă- fiică adolescentă, din care ne putem inspira.

Ce am învățat eu din relația lor?

– Repetă-i cât poți de des, copilului tău, că este frumos exact așa cum este.

– Oferă-i libertate, dar inițiază dialogul, dacă vezi că el nu vine spre tine. Discută lejer și firesc despre ceea ce îl frământă, fără (FĂRĂ!) să pui accent pe judecățile tale de valoare, fără să etichetezi, sau, și mai rău, să critici ceea ce îți spune. Este calea cea mai scurtă către închiderea ușilor sau să se retragă în lumea virtuală.

– Tratează-ți copilul ca pe un egal, indiferent de vârsta lui. Acest lucru îi va da încredere și îl va ajuta să se valorizeze.

– Nu minimiza importanța unui eveniment/sentiment pe care îl trăiește, dar explică-i caracterul efemer al acestuia.

Iată și testimonialul:

Stau de câteva minute în fața “foii albe” și zâmbesc. Când mi-a scris Mădălina și mi-a spus ce și-a propus, nu numai că mi-a plăcut ideea, dar mi s-a părut ușor ce urma să fac.

Sincer, lăsând orice urmă de modestie la o parte, recunosc că am auzit de multe ori spunându-ni-se ce relație frumoasă avem cu fiica noastră, dar nu m-am gândit niciodată la cum am reușit acest lucru.

Acum, când sunt pusă în situația de a analiza pas cu pas cum s-a dezvoltat relația, retrăiesc cu emoție frânturi din “călătoria noastră” și pot să vă spun cu mâna pe inimă că n-am urmat nicio rețetă minune, am făcut cum am simțit și pare că, din fericire, am simțit corect.

Relația noastră – ca părinți – cu M., a avut la bază, în afară de iubirea totală, necondiționată, conceptul de egalitate. Am fost parteneri și prieteni încă de la început. Ne-am respectat și susținut reciproc. Atunci când am greșit, nu am ezitat să recunoaștem și să ne cerem scuze, fără a avea orgolii nejustificate. De asemenea important cred că a fost timpul pe care i l-am alocat lui M. Am făcut în așa fel încât să petrecem cât mai mult timp împreună și când spun asta, mă refer la orele minunate în care am râs, am plâns, am povestit și multe altele. Niciodată nu ni s-a părut suficient să fim în aceeași încăpere. Cred că alături de ea am retrăit cele mai frumoase perioade din viața unui om. Am fost din nou copii, am trăit fiorii primei iubiri, prima dezamăgire în dragoste, emoțiile testelor și examenelor și multe altele.

Dintre toate etapele, cred că cea mai solicitantă emoțional a fost adolescența. Frământările, neîncrederea, dorințele… ne-au dat de furcă. Ca să putem s-o ajutăm i-am acordat încredere și libertate maximă, atât în viața reală cât și în cea virtuală, respectiv pe rețelele de socializare. Am încurajat-o să ne spună tot ce trăiește, asigurând-o că nu există probleme de nerezolvat. Am ascultat tot ce ne povestea fără s-o judecăm, fără să exteriorizăm sentimente ce ar fi putut s-o facă să se închidă și să ne țină departe de ea. Am insistat în discuțiile noastre că nu trebuie să simtă frica și că acest sentiment generează acțiuni necontrolate.

În legătură cu încrederea în ea ne-am străduit în tot ce a depins de noi, deși, pentru ei – mai ales în perioada adolescenței, contează cel mai mult validarea din partea celor de vârsta lor. Am pornit de la zicala că dacă îi spui unei persoane brunete în fiecare zi, timp îndelungat că-i blondă, într-un final va crede asta. Când am analizat persoanele din jur, nu am împărțit niciodată oamenii pe categorii date de calitățile fizice. Am lăudat mereu oamenii cinstiți, deștepti, talentați fără să insistăm asupra aspectului fizic, dar totodată i-am spus zilnic cât de frumoasă e. Poate de asta nu a simțit niciodată nevoia să “filtreze” realitatea. E drept că poți să acorzi mai multă atenție poziției, atitudinii, îmbrăcămintei și machiajului care te avantajează.

Pe drum, uneori ne-am mai împotmolit, dar important e că împreună am depășit toate obstacolele. Uneori ne amintim și râdem de situații pe care, în trecut, le-am considerat dramatice, dar acum par neînsemnate. Mereu i-am repetat că toate trec. Că, deși pare sfârșitul lumii uneori, ceea ce produse durere sau disconfort, la un moment dat, nu e decât un eveniment ca oricare altul.

Zâmbesc din nou. Scriu de parcă suntem la finalul drumului. Nu-i deloc așa… ne așteaptă o grămadă de lucruri pe care să le trăim împreună.

Jobul de părinte e unul fără retragere. Închei cu o poveste amuzantă:

Fiica-mea era în clasa a cincea și eram nevoiți s-o lăsăm să meargă singură la școală. Învăța după-amiaza, la o distanță destul de mare de casă. Credeam că dacă scap de asta, gata – totul va merge ca uns. Când se făcea ora să plece de acasă, mă sufocam de grijă. Trăiam cu această speranță până în ziua în care am văzut o colegă roșie la față și îngrozită de frică. Am aflat ca năștea fiica ei. Atunci am înțeles că nu se va termina niciodată. Că dacă ai intrat în jocul ăsta, rămâi până la capăt.

Cu prietenie,

O mamă cu normă întreagă”

Campania Nu sunt un filtru” by Mami pe Mătură/ www.madalinaroman.ro își dorește să focalizele atenția părinților asupra posibilelor riscuri ale „consumului” abuziv de social-media în rândul tinerilor, mai precis al utilizării filtrelor din aplicațiile foto, în mod agresiv, asupra propriului chip. Acest lucru mărește discrepanța dintre modul în care își doresc tinerii să arate și ceea ce văd, de fapt, în oglindă. De aici, riscurile depresiilor, ale neacceptării de sine, ale scăderii stimei de sine sau ale diminuării încrederii în sine.

Social media pune o presiune – grea, apăsătoare – pe umerii tinerilor care își editează trăsăturile chipului până când acestea răspund unor standarde nescrise, dar mereu prezente, ale postărilor. Schimbarea propriului chip, această operație estetică virtuală, a devenit noua normă a rețelelor de socializare. Ea adăpostește și hrănește așteptări nerealiste pentru frumusețea chipului și a corpului. Dacă, la început, fenomenul era practicat doar în rândul vedetelor, pentru fotografiile oficiale, acum toți tinerii au acces facil, gratuit sau pentru sume modice, la aplicații de editare a propriilor trăsături. Este foarte interesant – și de-a dreptul îngrijorător – până unde merg în modificarea propriului aspect.

Principala capcană a acestor aplicații este că ne fac copiii să arate bine (conform standardelor social-media), dar să se simtă rău, nesiguri și imperfecți, să se simtă în neconcordanță cu ei înșiși și cu imaginea reală, din oglindă.

sursa foto: https://www.secureteen.com/

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *