Nu poți iubi cu adevărat, fără a respecta

Nu poți iubi cu adevărat, fără a respecta

Ok…nu vreau să alunec în derizoriu. Blogul acesta este una dintre jucăriile preferate ale vieții mele de semi-adult. L-am umplut cu vise, cu gânduri și întrebări amprentate de fiecare etapă parcursă în ultimii ani, fără să mă întreb dacă ceea ce scriu este sau nu pe placul cuiva.

Și voi continua să nu mă întreb…

Prin urmare, în etapa actuală, cu baby on board, pare că tot ce scriu reflectă așteptatea acestei minuni care crește în mine și, poate, deja am plictisit publicul, pe alocuri…

Totuși, voi continua…

Așadar, la cei 32 de ani (abia împliniți de o luna, da?!? Să nu-mi spuneți și voi, ca primul medic la care am fost la consult, că sunt prea bătrână pentru prima sarcină, că vă dau spam. Pe el l-am schimbat!) stau adesea să mă întreb ce aș putea-o învăța pe fetița mea să prețuiască mai mult în viață, fără a pune la îndoială :)?

Prin urmare, dacă îmi este permis să trec la adresarea directă (și, da, este permis, căci, Slavă Domnului, nu am cititori mulți), aș spune:

Minunea mea,

(În primul rând, hai s-o lămurim de la început: nu ai o mamă bătrână! Cred că ți-ai dat seama, deja, că încă mă mai uit la desene animate, că fac ochi, nas și gură mâncării, înainte să o consum, că mă ascund” de tati prin casă, doar ca să îl „sperii cu un Bau!, că îl gâdil până lesinăm de râs și că mai colecționez jucării cu care tu, evident, nu vei avea voie să te joci până când voi fi sigură că nu le strici.

Totuși – și asta n-am să o mai repet, pentru că nu vreau să forțez norocul colecțiilor mele – chiar dacă le vei strica, în adâncul meu nu va fi nicio supărare, căci în cei 32 de ani de până acum cred că am învățat, în mare parte, ce contează cu adevărat.)

Mulți îți vor spune că, pe primul loc, este iubirea.

Nu, nu voi fi eu cea care să-ți afirme contrariul, DAR aș vrea să mai asculți un argument. Iubirea, vei vedea, are multe forme, intensități și culori.

Nu voi vorbi aici despre acea iubire care îți va frânge inima și îți va provoca durere căci, după părerea mea, durerea este primul semn al alterării unei iubiri și a începutului sfârșitului acesteia. Ai grijă să citești semnele, la timp!

Vei întâlni în viață iubirea de părinți și, poate, iubirea de frați, iubirea pentru cei mai buni prieteni sau iubirea pentru mentorul care îți va schimba modul de a gândi și de a vedea lucrurile. Va fi iubirea pentru Dumnezeu, animale, natură, iubirea pentru ceea ce îți va plăcea să faci mai mult, iubirea de sine și iubirea pentru jumătatea ta.

Sentimentul acesta – magic – ți se va arăta în multe feluri. Uneori îl vei simți în starea lui pură, alteori va fi înșelător. Te va fascina și te va crește. Te va schimba și te va înzestra, căci este una dintre valorile supreme ale vieții (pe lângă LIBERTATE – aceasta, firesc, tot în topul subiectiv al valorilor mele personale).

Totuși, minunea mea, va trebui să înveți singură să recunoști iubirea adevărată și pentru asta, vreau să îți spun un secret: NU iubirea este pe primul loc în ierarhia  valorilor! Ea are o altă cheie, care o deschide, are un alt fundament pe care se înalță: RESPECTUL.

Fără respect, niciuna dintre formele iubirii nu poate supraviețui mult timp. Nu poate crește și nu se poate desăvârși.

Vei vedea că doar respectul este cel care te va face să îi privești pe cei dragi cu iubire adevărată și să îți privești jumătatea cu pasiune și dragoste pură, timp nelimitat. Tot el te va împiedica să faci lucruri care ar putea să îi rănească profund pe aceștia.

Respectul va fi cel care te va apropia de cei asemenea ție, de cei pe care îi vei putea numi prieteni adevărați și tot el îți va aduce cele mai mari satisfacții alături de cei lângă care îți va plăcea să (te) construiești, să crești, să te dezvolți.

Vor fi mulți, poate, cei care îți vor spune că pasiunea sau iubirea nu au nimic în comun cu respectul față de cel/cei alături de care vei alege să îți petrece cele mai minunate momente, fie că vorbim aici despre clipele romantice sau, din contră, despre cele dedicate „antrenamentelor” tale de creștere și autodezvoltare.

Nu lua ca gratuită afirmația lor. Lasă-te singură să descoperi dacă, și în cazul tău, respectul merge mână în mână cu iubirea, cu pasiunea, cu admirația, dacă este apriori acestora sau dacă le constituie fundamentul.

Convingerea mea, de până la 30+, a fost aceea că în lipsa respectului nu am (mai) putut iubi sau admira o persoană. Nu am mai putut-o considera mentor, model, iubit sau prieten.

Poți simți respect deplin, fără să iubești, dar nu poți iubi cu adevărat, fără a respecta. Aceea nu va fi iubire, ci doar un foc de paie.

Așa că, minune mică și – momentan – lipsită de griji sau alte probleme existențiale, ascultă-mi sfatul: încearcă să câștigi respectul celorlalți pe unde treci, prin a fi mereu, tu însăți. Numai așa, oamenii se vor alege în jurul tău, iar tu îi vei găsi ușor pe cei asemenea ție, pentru că numai în preajma lor te vei putea simți confortabil și în siguranță.

Chiar și în iubire, lucrurile urmează aceeași lege: contrariile se atrag…doar pentru scurtă vreme! Poveștile de dragoste între oameni fundamental diferiți sunt doar povești. Sau excepții.

Trăinicia se naște între oamenii asemănători, care împart aceleași vise, valori și aspirații, iar respectul este “îngrășământul” natural al iubirii. Nu e ușor să faci o dragoste să reziste toată viața, însă nici imposibil! Trebuie doar să lupți cu tine pentru a nu pierde respectul celui iubit, pentru a nu te degrada în ochii lui și, mai ales, a nu-l lăsa pe el să se degradeze în ochii tăi.

Leave a Reply

Your email address will not be published.