Cand Mamicesc..., CÂND SCRIU...

O ador

O ador. 

Când își ia tutu-ul de “balelină” peste pijamaua cu dinozauri și vrea la plimbare. 

Când îmi cere foarfeca mică și nu se mișcă din loc până nu transformă o coală A4 în sute de bucățele mici-mici, atât de atentă și de concentrată, de parcă ar face o operație complicată, pe arterele inimii. 

Când îmi spune “Mami, te iubesc” și știu că nimeni, niciodată, nu m-a văzut mai frumoasă și mai minunată decât ea. 

Când mă roagă să fiu Cenușăreasa sau Scufița “Loșie” sau “Ulsul Baloo” sau orice alt personaj îi vine în minte, iar eu sunt prea obosită chiar și să mormăi, dar devin. Devin ce vrea ea. 

Când împarte cu mine orice dulce care îi place, fără să îi fi cerut vreodată să facă asta, și se bucură fantastic doar dacă mă convinge să gust. 

Când îmi spune atât de binevoitoare că, dacă o rog frumos, mă lasă să fac ce vreau eu.

Când îmi strânge gâtul cu mânuțele mici și pufoase, și se lipește de mine chiar și în cele mai călduroase zile ale verii, spunându-mi un “Gata, mami, acum te las să luclezi“. Și asudam amândouă, amorțite și lipite, eu – încercând să scriu, ea – încercând să urmărească desene. 

Când aleargă în fața noastră, pe străzi, cu piciorușele-i mici și rapide și cu râsu-i de clopoțel, care întoarce priviri, cu funduletul acela bombat, atât de lipsit, încă, de complexe.

Când împrăștie jucării prin toată camera, la jumătate de oră după ce le-am strâns în cutii și când, prefăcându-mă supărată, îmi spune “Nicio p’oblemă, mami. Le adun mâine“.

Când se grăbește să termine mai repede ceva – orice: un joc sau un desert, o distanță de alergat sau o minge de prins – doar pentru a spune “Am câștigat, mami! Dar, lasă, mâine o să câștigi tu!

O ador. 

Pentru că încă nu știe că nu aș vrea să câștig niciodată în fața ei.

Pentru că încă nu își dă seama că nu îmi doresc să îi demonstrez vreodată că eu am avut dreptate.

Pentru că nu înțelege, încă, ce fericire fără margini a adus în viața mea în acești 3 ani și 5 luni de când a venit pe lume.

Pentru că e cel mai bun profesor al meu, în lecțiile care contează cu adevărat: blândețe, generozitate, răbdare și iubire necondiționată :). 

Pentru că eu îi sunt datoare ei, și nu invers. Niciodată invers! 

1 thought on “O ador

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *