Am dat startul proiectului AntrepreMame cu povestea pâinii din Poiana Melcului, în primul rând pentru că protagonista ei este una dintre cele mai bune prietene ale mele. În al doilea rând, pentru că ea poate fi un exemplu plin de inspirație pentru mamele care își doresc să-și transforme pasiunea într-un business mic, iar de acolo… sky is the limit :). Ceea ce face Corina, antrepremama acestei povești, este o afacere frumoasă, cu iz românesc, autentic, din orice perspectivă am privi lucrurile: ea recreează pâinea de altă dată, aceea simplă și curată, aceea adevărată, frământată cu mâna, aceea bună și aromată, negrăbită, plină de cele mai bune energii luate din spicul de grâu măcinat la o moară din sat, din apa curată – scoasă de la 200 m adâncime, din sarea de mină, din drojdia nepotențată (atenție: nepotențată!) de zahăr.

Se spune că pâinea îți iese după cum îți este sufletul, iar pâinea Corinei, dospită lent, negrăbită, neajutată, crește de fiecare dată! Devine mare, frumoasă, afânată, aromată, aurie și gustoasă, iar prospețimea ei durează 2-3 zile. Sigur… durează atât de mult doar dacă cel care o cumpără îi poate rezista…

Pâinea Corinei este pâinea noastră autentică, adevărată. Este pâinea de altă dată, așa cum magazinele și super-markturile nu ne-o mai oferă. Și, paradoxal, este pâinea pe care nici măcar noi, acasă, nu o mai facem ca altă-dată căci, să fim sinceri: cine rezistă tentației de a nu pune și puțin zahăr în drojdie, pentru a ne asigura că va crește aluatul?

Am cunoscut-o pe Corina în facultate și ne-a legat din prima zi o prietenie care, iată, rezistă peste ani. Nici eu, nici ea, nu eram cele mai sociabile ființe. Picam cu brio la testul de miss-popularitate. Cu toate astea, eram mereu împreună. Noi două (dar nu împotriva lumii, ci mai mereu în bibliotecă, la BCU). A rămas prietena aceea a sufletului meu cu care mă văd tot mai rar, dar când o facem, ne purtăm de parcă nu ne-am văzut de câteva zile: firesc, armonios, liniștit.

Corina m-a surprins, prin anul 2015, când m-a anunțat că se mută la țară. Era însărcinată cu bebe Răzvan și a decis să lase capitala pentru o curte cu mult verde, cu pomi fructiferi și cu o casă pe pământ (din nou, atenție: o casă construită de ea și iubitul ei). Și-a dorit mult să îl nască pe Răzvan în noua locuință și totul a fost gata în timp util. M-am întrebat mereu cum se va adapta la viața satului: ea, prietena mea autodidactă, îndrăgostită de cărți, de ceaiuri bune și de ciocolată. Iată că s-a adaptat. A învățat să gătească roadele din propria ei grădină și să facă pâine. De câte ori ne-am văzut – rar, uneori doar o dată pe an – am gustat din pâinea ei care s-a îmbunătățit de la întâlnire la întâlnie, până când a ajuns astăzi, iată, să fie pregătită la comandă, pentru oamenii din localitatea în care locuiește – Corbii Mari, dar și din Bucuresti.

Corina este acum în curs de a-și îndeplini un vis frumos și autentic – acela de a deschide propria brutărie. Pașii sunt anevoioși, România nu e țara care să te sprijine, ca antreprenor, însă determinarea ei e mare, iar cuptoarele de acasă deja coc pâine pentru comenzile primite cu drag.

Dacă stai să o asculți, Corina ar vorbi fără întrerupere despre pâinea ei. E firesc. Asta înseamnă pasiune. Sunt convinsă că multe mame, care acum cochetează cu ideea de a-și transforma pasiunea în business, vor găsi inspirație în rândurile de mai jos:

Cum te împarți între statutul de antreprenor și cel de mamă?

“Timpul meu e ca un puzzle, secționat în bucăți mici, pe care le așez cu scurt timp înainte, la locul lor, în funcție de nevoile presante (treburi gospodărești, acte și hârtii, comenzile de pâine pe care le fac de acasă, timpi de brainstorming, livrări etc). Momentan lucrez aproape exclusiv de acasă și nu sunt conștientă de această împărțire a timpului, decât atunci când nevoile brutăriei mă despart de copil: când Razvan are nevoie de ceva și eu îl refuz, spunându-i că am de făcut altceva urgent, când el îmi cere dintr-o pâine, iar eu mă grăbesc să o pun sus, pentru că e pâinea altcuiva, când îl las singur pe uliță și plec să livrez… Pentru mine e dificilă această împărțire, din punct de vedere emoțional, pentru că prețuiesc foarte mult timpul dedicat copilului și familiei noastre, în general. Rolul de antreprenor mă obligă să mă sustrag, temporar, uneori fizic, alteori mental, din rolul de mamă și gospodină. Deci, de fiecare dată când trebuie să mă împart, e de fapt un efort de voință care, încet-încet, devine o a doua natură.“

Care a fost drumul de la idee la momentul în care a vândut prima pâine?

„Procesul a fost destul de lent și încâlcit, iar pașii s-au suprapus, de multe ori. Prima pâine am vândut-o verișoarei mele, care m-a susținut mult în ideea de a-mi deschide aceasta brutărie, așa că gestul a fost mai degrabă parte din procesul de dezvoltare a proiectului. Un timp i-am făcut ei pâine pentru weekend, apoi am primit o solicitare de la două persoane din afara familiei, să le fac pâine săptămânal. Nu am căutat în mod expres clienți, pentru că nu mă simțeam capabilă să trec încă în modulul de a fi responsabilă pentru altcineva, în afară de familia mea. Apoi a venit momentul acela de revelație, când am hotărât că trebuie să dau de veste pe Facebook că fac pâine și am nevoie de clienți, chiar dacă nu am brutăria gata, pentru a împinge puțin lucrurile. Atunci am primit prima comandă de la o persoană complet străină. Pentru mine, acela a fost momentul în care am simțit, cu adevărat, că am vândut prima pâine, căci nu era cineva cunoscut. Procesul acesta a durat 3 ani și încă se desfășoară. Cei din jurul meu se miră cât de mult durează să deschizi fizic o brutărie, dar adevărul este că fiecare proces durează atât cât are nevoie să dureze. În cazul meu, lucrurile se lungesc destul de mult pentru că încă nu am reușit să mă împac cu ideea de a pleca de acasă, de lângă copil.“

Care a fost cel mai dificil aspect întâmpinat în procesul de implementare a business-ului?

“De bună seamă, acesta a fost calibrarea corectă a bugetului, din cauza unei triple lipse de experiență: 1) nu am fost niciodată în „backstage-ul“ unei brutării, pentru a vedea cum se lucrează, efectiv; 2) este prima dată când inițiez un proiect, ca antreprenor; 3) este prima dată când lucrez în producție (experiența de până acum fiind doar în servicii și comerț). Așa am descoperit cu greu și cu greșeli, care sunt necesitățile reale ale acestui proiect, care sunt furnizorii cei mai buni și care este ordinea corectă a achizițiilor. De exemplu, m-am grăbit să achiziționez cuptorul, înainte de a finaliza actele spațiului și l-am depozitat, timp îndelungat, în propria casă, după care am descoperit că trebuie să cumpăr și dedurizator. Neștiind care a fost fluxul de lucru, cu detalii exacte, am făcut niște mici erori în confecționarea mobilierului – ceea ce a afectat bugetul alocat inițial.“

Cum au venit ideile denumirilor pentru sortimentele de pâine? Pe care îl recomanzi? Care e “regina” pâinilor tale?

“Când am stabilit sortimentele de pâine pe care le voi produce, mi-am dat seama că mi-ar fi mult mai simplu, când vorbesc despre ele, să nu mai folosesc o formulă complicată de genul “pâine albă, ovală”, ci să fie, pur și simplu, un singur termen care să le definească pe fiecare. Apoi, am decis că vor fi nume proprii de fete, făcând legătura cu o amintire din copilăria mea: aveam, pe la 9-10 ani, o revistă cu multe modele de păpuși Barbie și mi-a făcut o deosebită plăcere să stau și să le găsesc nume care să li se potrivească și să sune frumos. Deci, a fost inițial o motivație practică, pe care s-a mulat apoi plăcerea mea de a fi creativă și pe intenția de a promova spiritul girl-power.

În ceea ce privește „regina”, nu pot face recomandări în gol – eu fac întotdeauna o recomandare după ce aflu preferințele clientului sau nevoile lui de moment. Din punctul meu de vedere, regina este Matilda, pâinea cu nuci, fiindcă mi-am dorit un sortiment care să fie consumat din pură plăcere. Din acest motiv am și îndrăznit să îi adaug zahăr brun, deși, în mod normal, eu sunt împotriva folosirii zahărului în procesul de productie a pâinii și refuz să potențez drojdia cu el (este si inutil, de altfel).

Cea mai vândută este, evident, Bianca, pâinea albă ovală, căci oamenii caută gustul acela simplu, care să le completeze masa, fără să acapareze gusturile.

Un loc special, pentru mine, îl ocupă Eva, pâinea integrală, deoarece am simțit intervenția clară a intuiției când am creat rețeta: făcusem un test cu făină bio, integrală și, mirosind-o și degustând-o, simțeam că îi lipsește, totuși, ceva… Am primit rapid și clar informația că trebuie să adaug niște făină de secară, care să îi dea aroma pe care o căutam.“

Ce te motivează, în fiecare zi, în creșterea acestei afaceri?

“O, nenumărate lucruri! Momentele de plăcere, în timpul proceselor: când mă joc cu degetele prin făină, ca să o aerez, când amestec ușor aluatul în vasul în care dospește și simt cum masa aceea amorfă, de la început, capătă structură și finețe, momentul de glorie când scot pâinea din cuptor și e frumoasă și rumenăși miroase a pâinea mea.

Mă motivează faptul ca oamenii apreciază ceea ce fac și că această pâine, cu principii ancenstrale la bază, este altfel decât în magazine. Și e creația mea, în totalitate.

Însă, peste acest prezent frumos, deși greu de urnit, mă motivează perspectiva evoluției proiectului într-o direcție nouă, mai complexă, mai frumoasă și mai prezentă în diverse locuri.“

Dacă ar fi să te gândești la trei atuuri ale produsului tău, care ar fi acelea? Sau, mai bine zis, ce este cu adevărat deosebit la painea ta?

“Painea mea este creată cu intentia clară a lipsei de grabă:

• nu grăbesc dospirea, așa că mi-am făcut o cameră specială, unde să dospesc la maxim 22 de grade, în tihnă;
• nu grăbesc formarea glutenului, așa că nu frământ aluatul, ci fac frecvent întoarceri ale acestuia, în vasul în care dospește el;
• nu grăbesc coacerea, deși e foarte tentant să folosești tehnologia asta nouă și forțoasă, ca să scoți o pâine în 15 minute din cuptor. Nu accept mai puțin de 45 de minute de coacere, căci altfel pâinea pierde din aromă. Coacerea mai lentă asigură și ea, alături de dospirea lentă, longevitatea pâinii. Ea rămâne bună și a doua sau a treia zi.

Rețetele sunt create exclusiv de mine, după ce am învățat singură, de pe internet, să fac pâine în casă și am pus în practică multe experimente. Cei mai mulți dintre cei care îmi consumă pâinea spun că le aduce aminte de gusturi din copilărie. Pentru mine, feed-back-ul acesta este tot ce am nevoie pentru a continua.“

Poate vă întrebați de unde puteți comanda pâinea negrăbită și cât costă. În cazul în care ați citit articolul și ați înghițit de câteva ori, de poftă, să știți că o puteți contacta pe Corina pe pagina de facebook Poiana Melcului sau pe profiul ei personal. Prețurile pâinilor ei sunt următoarele:

LUNA – Pâine de sărbătoare, albă, rotundă, 750g – 13 lei

EVA – Integrală la trup și la gust, integrală, ovală, 450g – 8 lei

MATILDA – O pâine ca o prăjitură, cu nucă, ovală, 350g – 11 lei

SARA – Înnobilată de gustul semințelor, albă, cu 3 tipuri de semințe, ovală, 450g – 9 lei

BIANCA – Pâinea albă, așa cum trebuie: simplă și excelentă la gust, ovală, 450g – 7 lei