Capitolul 1.

Noua pasiune a Ioanei – hârtia igienică.

O derulează și și-o prinde în păr cu agrafe, ca să aibă plete lungi, lungi, pe care să le târâie prin casă.

Azi s-a îmbrăcat singură să iasă puțin în curte: pantaloni groși, ghete de blană și, pe de-asupra, o rochie din voal. Am negociat cu greu să poarte și geaca. Pletele – la locul lor: două bucăți imense de hârtie igienică îi atârnau pe spate, cam de două ori înălțimea ei… Îi spun să stea cu tati afară până îl pregătesc și pe Bogdi, pentru ca apoi să ne jucăm împreună, în curte. Un minut mai târziu, după ce am închis ușa și mă pregăteam să-l îmbrac și pe bebe, aud de afară un plânset prelung, o jeluire rar izbucnită până atunci din plămânii ei. Mi se ridică tot părul pe șira spinării, mă reped la ușă, o deschid și o văd pe Ioana toată în lacrimi amare, d-alea șiroind fără număr din ochii ei suferinzi, amestecate cu mucii care curgeau și ei, în voie.

Taică-su era fix lângă ea, șocat, consternat, fără niciun piuit, cu masca pe față și ochii bulbucați, de-asupra ei.

– Doamne, Ioana, ce s-a întâmplat, mami? întreb cu vocea sugrumată, căci pe chipul mascat al lui taică-su n-am putut citi nimic.

Ioana scoate în cascadă sunete și onomatopee din care nu înțeleg nimic, decât că ceva foarte grav a avut loc.

– Cristi, ce s-a întâmplat? zic iar, încercând să aflu ceva.

– Dar n-am știut, zice bărbată-miu sugrumat. N-am știut, iubita mea, repetă el și se uită la Ioana. Mă ierți?

Mă uit iar la Ioana care plângea și care, cu greu, îmi zice …

– Mami, să știi că tati mi-a rupt părul…

Ei, da… Cristi o văzuse cu nasul curgând și, ca să i-l șteargă, s-a repezit practic în cosițele ei de hârtie igienică, din care a rupt o bucată.

Ok… Am împăcat-o, până la urmă. I-am pus păr din eșarfa mea galbenă și a ieșit mândră, la soare.

________________

Capitolul “Hârtia Igienică”. Partea a doua: “Dialoguri în izolare”

Scena VIIX. Ioana – în toaleta de serviciu, tati – în biroul de alături, eu – în sufragerie, adormindu-l pe Bogdi și ascultându-le dialogul.

(Ioana): Tati, dacă lungesc hârtie igienică, să știi că eu o rotesc la loc. Singură!

(Tati): Bine, iubita mea, zice Cristi absorbit de calculator.

(I): Dar, tati, pot să lungesc mai multă hârtie igienică? Așa mi place mie să o rotesc la loc…

(T): Doar să o rulezi la loc, bine?

(I): Bine, tati…

5 minute mai târziu.

(I): Dar, tatiiii, vino că se rupe…

Cristi se ridică de pe scaun și merge în toaleta de serviciu, la Ioana.

(T): Ioanaaaaaa, ce e aici???? Ai derulat-o pe toată. GATA! Nu mai ai voie să te joci cu hârtia igienică!

(I): Ooooo, dar tatiiiii, și eu din ce îmi mai fac păr?

(T): Ioana! Ăsta NU e păr! zice omul meu nervos. E hârtie igienică! Nu poți să te plimbi pe cap cu hârtia igienică!

(I): Dar o rotesc la loc, promit! Promisiunea e promisiune!

(T): Nu o rotești! Sunt bucăți de hârtie în toată casa! Ai stricat atâtea suluri! Gata! Nu mai ai voie să o iei de aici!

(I): Pe vecieeee???

(T): PE VECIE!!

Ioana vine spășită în sufragerie, la mine.

– Mamiiii, păi și eu ce mă fac acum? Cu ce mă mai șterg la funduleț?