CÂND GĂTESC...

Pui la cuptor în aluat sărat

De fapt, chiar nu cred că am mâncat vreodată un pui mai gustos și mai bine pătruns de arome decât acesta. Dincolo de faptul că arată spectaculos (este genul ăla de rețetă cu care te dai mare când ai musafiri. Sau cont de Instagram.), gustul este de neegalat.

Am avut de mult în minte rețeta aceasta, dar am așteptat să am un pui bun, natural (calitatea cărnii contează, întotdeauna), așa că a fost o premieră inclusiv din acest punct de vedere. Am folosit Puiul Vegetarian, crescut cu legume și cereale. Cel puțin, ei asta afirmă și vreau să cred că mai există producători români care fac ceea ce scriu pe etichetă.

Puiul a fost… jos capacul! Un gust savuros, deosebit. Gustul acela care te face să închizi ochii, instinctiv. Și chiar dacă rețeta presupune puțin mai multă muncă decât pentru un pui obișnuit la cuptor, vă garantez că merită!

De ce ai nevoie?

1 pui întreg – să zicem, Guliță

500 gr sare fină

500 gr făină pentru aluat + făină extra pentru frământat

50 gr unt

15 gr rozmarin (un plic). Dacă aveți proaspăt, cu atât mai bine

2 lingurițe cimbru

2 lingurițe praf de usturoi

1 linguriță boia iute

3 albușuri

1 linguriță boia dulce

o legătură pătrunjel proaspăt

1/2 lămâie

3-4 căței de usturoi

sare, piper,

apă călduță

Pașii făcuți de mine au fost simpli, pentru că am pregătit aluatul în robot.

Așadar, am pus la frământat, câteva minute, faina, sarea, albușurile, boiaua iute, praful de usturoi, rozmarinul și jumătate din cantitatea de cimbru, cu puțină apă caldă, până s-au unit toate într-un aluat destul de lipicios.

Aluatul l-am pus pe blatul de lucru și l-am frământat puțin cu făină, până când nu s-a mai lipit de degete, apoi l-am porționat în două bucăți (cea mică de 1/3 din total).

Între timp am spălat bine puiul și l-am șters cu un șervețel de surplusul de apă. Apoi l-am îngrășat bine cu o jumătate de lămâie, cimbru, cățeii de usturoi și câteva crenguțe de pătrunjel verde.

A topit am topit cele 50 gr unt, amestecându-le cu cimbrul rămas și boiaua dulce. Cu o pensulă l-am uns pe Guliță cu amestecul de unt. Așa, ca și cum l-am dat din plin cu un deodorant foarte mișto, înainte să îl îmbrac în hainele alea bune. (De fapt, l-a uns Ioana, care îmi dă mereu indicații despre cum să gătesc :))).)

Am luat bucata mică de aluat și am întins-o cu sucitorul, astfel încât să formeze „patul” pe care stă puiul. Am așezat acest pat direct în tava aragazului, pe hârtie de copt, iar peste ea l-am culcat pe Guliță. Avea tendința să stea cam descrăcănat, că, na…e de la țară. A crescut sub cerul liber, fără restricții și reguli exagerate de bune maniere, așa că i-am îndoit aripile sub el și i-am prins copanele, astfel încât să nu-l apuce relaxarea maximă, sub plapumă, și să strice modelul.

Am luat a doua bucată de aluat pe care am întins-o bine, fără a o face prea subțire. O întinzi exact atât cât e necesar pentru a acoperi puiul.

Sigilezi la capete, foarte bine, cele două bucăți de aluat, în jurul lui Guliță, ca să nu răsufle nimic. Astfel, Guliță se va perpeli în suc propriu.

Bun, pentru o tușă finală de aspect artistic, unge toată carcasa de aluat cu un ou bătut bine, să fie totul strălucitor și apetisant, la final.

Bun, pentru o tușă finală de aspect artistic, unge toată carcasa de aluat cu un ou bătut bine, să fie totul strălucitor și apetisant, la final.

L-am lăsat la cuptor 1 oră și 20 min, până ce aluatul s-a rumenit frumos. Apoi mi-am dat timp de gândire vreo 20 min să văd cum îl tăi frumos, pentru poză. Merge cu un fierăstrău electric, cu o pânză de bomfaier, un cuțit-fierăstrău sau, pur și simplu, cu dalta și ciocanul. Aluatul cu sare se întărește foarte tare și pune câteva probleme, dar ce e în interiorul lui merită tot efortul!

Poftă bună!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *