CÂND RECOMAND..., CÂND SCRIU...

Se (mai) poate trăi curat, în București? Sau lângă?

E o întrebare care sâcâie, nu-i așa? Aproape că trezește din amorțire toate frustrările pe care le avem vis-a-vis de poluare, gunoi, trafic, gunoi, noxe, gunoi, zgomot, gunoi, nervi (până la urmă și aceștia tot un fel de poluare sunt – a gândului, a spiritului, a stării de echilibru) și iar gunoi. 

Poate că generațiile viitoare vor învăța să fie mai atente cu mediul, deși nu înțeleg ce ne împiedică pe noi să fim mai economi, să cumpăram mai puțină mâncare, să aruncăm mai puțin plastic, să strângem mai puține pungi. Am intrat într-o vrie a consumului de orice fel, a stocurilor făcute fără noimă, a producerii de resturi menajere. Fiecare casă este o mică fabrică producătoare de mult, tot mai mult gunoi. În schimb ne plângem continuu că așa nu se mai poate – cel puțin, nu într-o capitală europeană.

Cu toate acestea, suntem prea comozi – să ne preparăm singuri majoritatea produselor de curățenie; prea creduli – când cumpărăm tot ce apare nou, pe piață; prea snobi – să ne luam haine cu rezistență mai lungă, în timp; prea nesimțiți – să ne triem singuri gunoiul în propria gospodărie; prea nepăsători – deși știm că murim încet, în fiecare zi – cu câteva minute, în fiecare săptămână – cu câteva ore, în fiecare lună – poate cu o zi, și fiecare viață se scurtează cu câțiva ani în această atmosferă mizerabilă și infectă, în care mai mult ne văicărim decât acționăm.

Sigur, și circumstanțele există. Atât timp cât toate produsele alimentare de la raft vor fi ambalate în plastic, pungi, cartoane plastifiate sau dublate de aluminiu, nu vom putea reduce drastic acea cantitate de gunoi de care trebuie să ne debarasăm la fiecare final de săptămână. Atât timp cât nu va exista un sistem valid de returnare a recipientelor din sticlă, bunele intenții de a cumpăra produse astfel ambalate se vor sfârși în frustrări. Câte sticle să cumperi și să depozitezi, în fond?

În disperare de cauză, noi am luat câteva măsuri pe care le-am adoptat în rutina zilnică a familiei. Vi le împărtășesc, în ideea că poate vine inspirația și, cumva, de undeva, vom putea găsi energia și resursele de a acționa cât mai mulți în direcția protejării mediului și a vieții noastre, implicit. Dacă acum nu reprezentăm un model de conduită pentru copiii noștri, omenirea își pierde șansele de supraviețuire. Să nu uităm că micuții noștri (aștăzi fani, mâine critici), copiază tot ceea ce văd la noi, iar acest lucru devine, mereu, o sabie cu două tăișuri.

Articolul nu este publicitar, însă am decis să vă dau sursele lucrurilor prietenoase cu mediu, de unde le achiziționez și eu, în ideea că vă e mai ușor să le găsiți.

  1. Am înlocuit detergentul de rufe cu nucile de săpun

Auzisem de mult despre nucile de săpun, însă de curând le-am achiziționat pentru a spăla rufele fără detergent. Sunt mai mult decât mulțimită de rezultat, având în vedere că ele vin cu zero poluare și zero chimicale, spală rufele bine și nu au niciun parfum.

Nu le-am încercat încă pe petele foarte persistente, dar de îndată ce voi avea ocazia, o voi face. Aștept să murdărească Ioana ceva foarte tare 😊).

Așadar, nucile de săpun, cunoscute ca “nuci de spălat”,  conțin saponină, o substanță ce se eliberează în contact cu apa caldă și acționează ca un detergent. Acestea sunt fructele deshidratate ale copacului Sapindus Mukorossi, originar din Asia și chiar reprezintă un produs foarte economic, natural, biodegradabil și hipoalergen.

Nucile de săpun sunt foarte economice (1 kg poate fi suficient pentru spălarea rufelor timp de până la un an) și nu provoacă reacții alergice. Sunt chiar recomandate pentru spălarea hainelor bebelușilor sau ale persoanelor cu pielea foarte sensibilă, alergică etc. În plus, pot fi folosite pentru orice tip de țesături.

Pentru o mașină de rufe folosesc 4-6 nuci, pe care le introduc într-un săculeț de bumbac (îl primiți împreună cu nucile, în interiorul ambalajului mare). După ce mașina a terminat de spălat rufele respective, săculețul se recuperează și se lasă la uscat (împreună cu nucile din interior). Se poate refolosi pentru alte 2-3 spălari, până când saponidele din nucile respective se vor fi consumat. Nucile rămase se aruncă, fiind biodegradabile și foarte prietenoase cu mediul.

Pretty cool, nu?

Pentru că nucile nu au niciun miros, eu prefer să picur peste ele câteva picături de ulei esențial pur, dar ajungem și acolo…

Nucile le achiziționez de aici sau de aici. 48 lei/kilogram si asigură spălarea rufelor pentru un an!

https://driedfruits.ro/index.php?route=product/product&product_id=4335&search=nuci

  • Am început să prepar în casă kefir natural

Sunt o iubitoare a kefirului. Il preferam înaintea tuturor tipurilor de iaurt, lapte bătut sau covăsit, din magazin. Până de curând când am primit ciuperca de kefir, ce crește văzând cu ochii, dacă este păstrată în mod corect, de la săptâmână la săptâmână, cu fiecare preparare a unui nou kefir.

Rezultatul este delicios și astfel, de câteva săptămâni bune, am în permanență kefir homemade în casă. Acesta se poate prepara atât din lapte fiert, cât și nefiert, de preferabil direct de la sursă, însă atunci când nu am ocazia de a cumpăra lapte de țară, aleg variante bio de lapte, din comerț.

Eu procedez astfel:

Strecor kefirul deja preparat într-o sită de plastic, pentru a putea recupera ciuperca. Kefirul filtrat, astfel obținut, îl torn într-o sticlă (de sticlă) și îl păstrez la frigider până se consuma (durează cam 2 zile) timp în care, într-un alt recipient din sticlă, ciuperca deja lucrează la formarea noului kefir.

După recuperarea ciupercuței în sita de plastic, aceasta se clătește foarte bine sub jet de apă rece, apoi se așează întrun borcan de sticla, peste care torn lapte călduț. Kefirtul se formează singur, la temperatura camerei, în 1-2 zile, iar procesul se reia de la capăt. Aveți întrebări? Vă explic pe larg cu altă ocazie 😊. Și vă pot dărui și ciupercă, dacă doriți.

  • Uleiurile esențiale ESSEVITA

Povestea acestor uleiuri este atât de lungă și  atât de frumoasă, încât merită un capitol separat. Essevita este brand-ul meu de suflet, în ceea ce privește uleiurile esențiale, iar produsele sunt the real deal, adică exact acea calitate superioară de uleiuri esențiale pe care am dorit-o la îndemână, în România, dar la prețuri ceva mai accesibile decât uleiurile foarte scumpe, distribuite exclusiv în sistem MLM. Cunoscătorii știu.

De peste un an, uleiurile esențiale fac parte din rutina mea aproape zilnică, iar bucuria aceasta, pur și simplu, îmi face bine. Folosesc uleiurile esențiale cu precauție, pentru foarte multe activități, cu mult respect pentru potențialul lor, dar fără însă a le atribui puteri miraculoase. Am detestat mereu acel fake-marketing speculant. Uleiurile esențiale sunt fascinante, pot fi utilizate pentru ameliorarea unui spectru foarte variat de simptome, acționează blând chiar și în paralel cu tratamentul recomandat de medic, însă sunt și mai minunate atunci când sunt folosite în prevenție. Eu le folosesc pentru:

  • Sănătatea generală a familiei: Simptomele de răceală (lavandă, cimbru, lămâie), migrene (mentă, măghiran, lavandă), răni/tăieturi, iritații ale pielii sau mușcături de insecte (life saver în timpul verii, când pe Ioana o mușcau țânțarii, iar combinația de uleiuri pe care o folosesc pentru acest lucru are menirea de a desumfla aproape instantaneu inflamația și de a combate senzația de mâncările, astfel încât Ioana să nu se scarpine deloc), ciuperca unghiei (rezultate minunate obținute la doi dintre membrii familiei), balonări (geraniu, fenicul dulce), dureri de stomac după mese copioase (mai sunt și de-astea), infecții uzuale (tămâie, arbore de ceai), crampe abdominale (portocală dulce, fenicul etc.), igiena bucală (cuișoare, cimbru, mentă).
  • Gospodărie: dezinfectarea suprafețelor (arbore de ceai, cuișoare), dezinfectarea periuțelor de dinți în doar 2 picături de ulei esențial de lămâie, repelent pentru insecte (lavandă, geraniu);  
  • Gastronomie (rozmarin, busuioc, cimbru etc)
  • Aromaterapie pentru starea de bine si purificarea aerului din casă (portocală dulce, tămâie, lavandă, bergamotă etc).
  • Produse cosmetice home-made: pastă de dinți, antiperspirant, săpun etc.
  • Purificarea aerului din cameră: o problemă care mie îmi provoacă temeri, frustrări și o permanetă senzație de neputință, la gândul gradului ridicat de poluare

Am renuntat astfel la dezodorizantele sintetice de cameră, la spumante de baie din comerț, pentru că prefer să torn 2 picături de ulei esențial în apa din cadă, pentru aromaterapie. Am încetat să mai cumpăr produse de igienă pentru fiecare segment din casă. Dacă înainte aveam soluție pentru baie, soluție pentru aragaz, soluție pentru curățat frigiderul etc, acum am înlocuit aceste produse cu soluția făcută în casă din oțet, bicarbonat,  apă și câteva picături de uleiuri esențiale, în funcție de scopul urmărit în dezinfectarea și curățarea anumitei suprafețe.

Le iau de pe www.essevita.rohttp://www.essevita.ro

  • Strângem gunoiul selectiv

Cu frustrare, este adevărat, pentru că nu am văzut un sistem de colectare selectivă a gunoiului, din momentul în care lăsăm sacii cu materiale diferite, la punctul de colectare. Încerc, însă, să văd partea pozițivă a acțiunii și să mă gândesc că măcar acesta este un exemplu bun de urmat, pentru Ioana, și un exercițiu pentru noi. Cine știe? Poate că în câțiva ani se va produce și modernizarea gropilor de gunoi.

  • Plante aromatice în jardinieră

E mai mult o bucurie, decât o acțiune pentru protejarea mediului, însă am preferat să aloc spațiul de pe pervazul geamului de la bucătărie, jardinierelor cu plante aromatice. Mă bucură să le văd ori de câte ori gătesc și chiar să le simt mirosul în cameră, iar simplu fapt că pot culege verdeață proaspătă, pentru mâncare, mă bucură nespus. Am cumpărat răsaduri crescute fără pesticide (am ales să cred eticheta, fără să îmi pun prea multe întrebări despre veridicitatea ei. În fond, uneori, a nu ști tot, te scutește de multă frământare interioară). Vă recomand să încercați plantele în ghiveci, măcar pentru bucuria de a le crește și de a avea o pată de verde, în bucătărie. Unele se vor prinde, altele nu. Prin încercări, veți ajunge să aveți câteva cuiburi minunate de mirodenii proaspete.

  • Uleiul colectat

Strângem uleiul separat, în sticle, și îl ducem la centrele de colectare. Cel puțin noi suntem norocoși din acest punct de vedere, pentru că un centru de colectare a uleiului menajer se află la unul dintre magazinele Auchan din apropiere. Consumăm foarte puțină mâncare grasă și de aceea, în cazul nostru, uleiul menajer se strânge greu. Sunt, însă, familii mult mai tradiționale din punct de vedere alimentar, care folosesc foarte mult ulei pentru prepararea mâncării și cred cu tărie că ar trebui promovată mai mult inițiativa de colectare a acestor grăsimi, care odată ajunse în apă, poluează sute de mc.

  • Am redus achiziția de apă la sticlă

Ne-a fost greu, dar ne-am obișnuit, mai nou, să consumăm apă la filtru (UV – instalat sub chiuveta de la bucătărie), pentru a reduce, astfel, consumul de apă la pet. Și nu e rău deloc

Încă lucrez la:

– reducerea cantității de plastic aruncat, însă, așa cum spuneam mai sus, este greu când aproape toate produsele alimentare sunt ambalate în plastic

– starea de calm, cand în aer simt mirosul de ars – totmai des, mai toxic și mai nociv.

– iertări –  căci neiertările, în fond, sunt cei mai mari poluanți ai vieții.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *