— CÂND SCRIU... —
Lume multă…oameni puțini…
Imi amintesc bucuria cu care mergeam la mare, în copilărie. Nu puteam niciodată dormi cu o noapte înainte și întotdeauna plecam dis-de-dimineață, când zorii nici nu se iveau încă. Mersul la mare, în fiecare vacanță de vară, era ca așteptarea lui Moș Crăciun, în plină iarnă. Ieri m-am întors de la Mamaia….mai decepționată ca niciodată.… Read More Lume multă…oameni puțini…